Un vis …
Atât de pustiu este sufletul tău fără ea, ca o barcă fără vâslaş, pe fluviul uitării de sine… Dragostea a devenit un concept stângaci şi arid. Prea mult soare duce la insolaţie, şi dacă nu ai apă la tine, trebuie doar să te ascunzi la umbra unui copac şi să sapi după ea. Nu eşti o bestie, ca să fii în stare să îţi bei propriul sânge, iar mizeria în care eşti nu te inspiră.
Bineînţeles că trăieşti într-o epocă în care poţi scăpa imediat dacă deţii un telefon mobil şi ai destul credit, dar nu şi de data aceasta. Şi ştii de ce? Pentru că probabil nu ai acoperire şi oricum nimănui nu-i pasă de tine.
Bineînţeles că trăieşti într-o epocă în care poţi scăpa imediat dacă deţii un telefon mobil şi ai destul credit, dar nu şi de data aceasta. Şi ştii de ce? Pentru că probabil nu ai acoperire şi oricum nimănui nu-i pasă de tine.
Nu mai ai puterea să treci şi peste această încercare… Şi ce poţi, totuşi, să faci?
Simplu: te trezeşti din somn. A fost doar un vis urât…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu