A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
C-au să-mi crească aripi ascuţite pân' la nori,
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin,
Şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
Iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu