miercuri, 30 mai 2012

Agenda III

Niciun comentariu:

- La ce mama naibii te tot holbezi așa? Ce, n-ai mai văzut o femeie goală în viața ta?!


Pictorul, cu privirea încremenită, dăduse de dracul. Turista se uita la el cu o privire sictirită și plină de dispreț. Se gândea că ajunsese în apartamentul unui pedofil sau ceva de genul. Eh, dar hobby-ul ei nefiresc avea și riscurile lui. Știa în ce se băga și cum să iasă basma curată din situațiile de genul acela. Trecuse prin miliarde de situații din care nu credea că va ieși vie, dar niciodată nu avusese de a face cu un psihopat ca cel care stătea în pragul ușii, ca un copil care vede pentru prima dată un trup de femeie. Blonda începuse să se calmeze. Tipul era de-a dreptul inofensiv. Se gândea că cel mai probabil suferă de-o boală incurabilă la nivelul minții. Trase aer adânc în piept și expiră zgomotos. Îl privi scurt și-l analiză rapid : bleg, vai de capul lui, un nespălat, copil și terifiat de Doamne știe ce anume.


- Gata, prostănacule, nu te mai benocla, că nu-s stafie. 

Pictorul continua să stea paralizat lângă perete.

- Alo!? Nu m-auzi? Am zis să încetezi cu prosteala!

Pictorul înghiți în sec și începu, într-un final, să i se audă respirația grea și înceată.

- Serios acum, mă sperii, ai probleme cu capul?
Blonda se întinse înapoi pe salteaua aceea, cu brațele deschise, privind tavanul murdar. „Ce fel de viață duce omul ăsta?” Dar gândurile îi fu întrerupte de mieunatul unei pisici care îi dădea târcoale pe saltea, fluturându-și mândră coada și torcând prietenoasă.

- Ai și o mâță! Ei, hai, că asta e simpatică.
Se ridică în șezut și începu să o mângâie și să se joace cu ea.



În acel moment, pictorul se ridică brusc în picioare și făcu 2 pași zgomotoși spre ea. Blonda tresări puțin, în timp ce pisica speriată fugi din brațele ei. Liniștea se năpusti peste cei doi...
Continue Reading...

Us.

Niciun comentariu:

Povestioarele noastre subtile cuprind atâta dispreț față de lumea în care trăim, față de oamenii cu care socializăm, față de societatea care vrea să ne infecteze, încât am ajuns să scriem bârfe. 
Poate termenul de bârfă nu e neapărat cel mai potrivit, dar asta facem noi pe blogurile noastre. 
Scriem despre oameni și despre handicapul lor.
Scriem despre noi și despre efectul pe care acești oameni îi asupra noastră.

Ca minți superioare, că altfel nu știu cum să-i spun, ar trebui să privim dincolo de aceste aparențe hidoase, ar trebui să ne apărăm inteligența și să ne folosim talentul de a da viață unor simple cuvinte. 
Ar trebui să putem ajunge într-un stadiu în care oamenii (generalizând, desigur) să nu mai devină piedici în scrierile noastre, ci simple furnicuțe pe care le-am putea călca în picioare și pe care le-am putea face să sufere, precum și noi o facem.
Nu pot spune că oamenii nu sunt o înzestrată sursă de inspirație, dar deseori ar trebui să facem abstracție de aceste suflete oarbe.
Dar, desigur, noi suntem mai presus de setea de răutate ce mocnește în interiorul nostru.
Noi suntem oameni care disprețuiesc răul.
Îl putem combate folosindu-ne de acest dar care ni s-a dat și anume acela de a putea crea o legătură supranaturală între cuvintele noastre, între gândurile și sentimentele pe care le nutrim. 
Suntem oameni, și noi greșim, și noi ne luptăm cu eșecurile, dar într-un final, noi suntem oameni care ne rezumăm la succese.



Hai să uităm, să ne prindem de mână și să râdem!
Continue Reading...

Cycle.

Niciun comentariu:
Exista cândva un grup de tineri nonconformiști, care, sătuli de răutatea și prostia umană, s-au decis să se elibereze de ura din sufletul lor călătorind pe biciclete. Inițial, se întâlneau ziua și plecau la drum înspre mare sau înspre munte, depinzând de starea lor în ziua respectivă. La început erau doar 5, acum sunt 31.


Într-o zi, fondatorul Bicycle a propus călătoria pe timpul nopții. Membrii grupului erau tare entuziasmați, dar, în același timp, se întrebau ce rost are noaptea, când nimeni nu-i vede și când nu știu încotro să se îndrepte. Fondatorul a stat puțin pe gândire și le-a spus să încerce să-și decoreze bicicletele cu luminițe de Crăciun. Zis și făcut, a doua zi, s-au întâlnit cu toții la locul lor secret, mai bine spus, garajul lui Grace și au încercat să-și vadă capodoperile. Nu puteau funcționa fără electricitate. Fondatorul era pus pe gânduri, cum să călătorească ei noaptea fără electricitate?

Într-o altă seară, s-au adunat tot la garajul lui Grace și au început să dezbată subiectul.
- Nu putem face nimic. Ne trebuiesc prize pentru luminițe, spuse J.
- Știu, dar îmi place atât de mult ideea încât nu aș renunța deloc!

Fondatorul, H., tresări la auzul cuvintelor lui Grace și îi întrebă pe cei 4 dacă chiar ar face orice. Toți răspunseră în cor că da. Atunci, H., a zâmbit satisfăcut și le-a propus să meargă pe cel mai înalt bloc din oraș. Zis și făcut! Odată ajunși sus, H. le spuse să se apropie de balustrada blocului.

- Ei bine? Priveliștea e într-adevăr plăcută, dar de ce am venit tocmai aici?
- Aruncați-vă de pe bloc.
- Glumești?! întrebaseră toți 4 în cor.
- Nu, chiar deloc, spuse el, apropiindu-se de cei 4, care stăteau în apropierea balustradei, și îi împinse pe toți de pe bloc.

În acel zbor, toți 4 au experimentat ceea ce se numește babilonie. Trupul lor a suferit, atât pe plan intern, cât și extern, schimbări pe care numai cei curajoși puteau să-l suporte. Extazul, entuziasmul, frica, toate combinate cu adrenalina ce le invada tot corpul i-au făcut să se trezească înapoi în garajul lui Grace. H. le zâmbi cu multă căldură.

- Aveați darul de a visa, de aceea ați ajuns toți 4 teferi înapoi acasă. Acum, să e apucăm de treabă!


Peste câteva minute, străzile erau inundate cu bicicliștii nopții. Curând, mai mulți adepți li se alăturară, iar gruparea Bicycle își spuse adio de la membrii. Aceștia făcură loc unui alt nume, care, deși vag în exprimarea lui, spunea multe. Se autointitulau Bicicletele nopții și, din 1996, continuă să călătorească liberi prin orașe distincte, adunând mai mulți visători și sperând, ca într-o zi, să poată ajunge toți pe lună, pentru a-i putea reda strălucirea după care tânjește.
Continue Reading...

Won't let you go.

Niciun comentariu:
Nu le-am lăsat să dispară, nu le-am lăsat să le ia vântul cu el sau să se șteargă. Le țin în mine, le simt curgând prin venele mele și-mi revin în mine tot timpul când închid ochii. Cândva obișnuiau să mă doară. Cândva vroiam disperată să le uit, să nu-mi amintesc că am trăit eșecuri peste eșecuri. Azi râd de ele când memoria mi le răscolește și mi le aduce în brațe. Azi mă bucur că, cu timpul, am reușit să le accept și să le trăiesc ca și când s-au întâmplat ieri. Azi mă bucur că respiră prin mine și că mă inspiră și expiră.

N-am mai rostit cuvinte romantice de mult timp, n-am mai avut parte de plăceri trupești și nici de momente prea prețioase. S-au acumulat multe, s-au uitat multe și reamintite alte câteva. Anul ăsta s-a mai adăugat un parfum nou, nu prea plăcut, dar drag mie. Anul ăsta s-au mai adăugat gânduri și întrebări retorice. Anul ăsta am zâmbit, dar nu la fel de mult pe cât obișnuiam să zâmbesc în vremurile foarte bune. Am întocmit jurnale, nuvele, romane și scurte narațiuni date spre publicare. Aș vrea ca lumea să mă cunoască, iar eu să nu știu pe nimeni. Îmi doresc vrute și nevrute, pentru că persoana mea cerșește atenție, dar îi e frică ca nu cumva atenția în exces să dăuneze psihicului meu.


Anul ăsta am realizat că amabilitatea și bucuria pe care obișnuiam să o manifest pentru alții s-a transformat în egoism. Cândva obișnuiam să mă bucur și din cele mai prostești lucruri, obișnuiam să mă bucur pentru fericirea altora chiar dacă eu încă trăiam în mizerie. Și încă trăiesc. Mizeria mea se manifestă în părerile putrede pe care le am despre alții și, deși îi repet mai tot timpul că aparențele înșală și că nu e corect să-mi fac o părere despre cineva înainte să-l cunosc, nu pot să opresc răul pe care mi-l fac singură. Dar asta e, am ajuns în stadiul în care să-mi iubesc viața imperfectă și în care să râd de orice greșeală.


Și aș putea face din amintirile astea un adevărat film.
Continue Reading...

duminică, 27 mai 2012

Ma simt st(h)ingher

Niciun comentariu:

In bloc urla un caine. Nu voi face reclamatie, nu se aude asa de tare. O femeie ma enerveaza. Cui sa reclam asa ceva? Pot sa o umilesc si sa-i ofer o ciocolata. Dar e prea departe. La televizor sunt numai stiri pesimiste. Il inchid si-l ascult pe Gigel Frone. 90% dintre femeile care citesc ce ascult vor fi scandalizate. Se confirma ca arta adevarata poate fi vazuta doar de un ochi de barbat. 90% dintre cele 10% care nu erau scandalizate vor fi scandalizate si ma vor acuza de misoginism pur. Mai ramane o femeie care nu va fi scandalizata. Ei ii voi oferi o ciocolata. Virtuala. Cainele nu mai urla. Traiasca hingherii! 
Ps. Idee de afaceri pe timp de criza: Sa te faci hingher de femei. Suna nemultumitul, te duci la adresa indicata, ridici femeia cu lasoul, ai luat banul si o duci undeva. Daca te musca, turbezi. Daca nu te musca, turbezi de nervi, oricum. 
Continue Reading...

sâmbătă, 26 mai 2012

In Timpul Ploii

Niciun comentariu:
Curentul electric a devenit cam rar in ultima perioada.De o saptamana ploua si de 5 zile nu am curent (daca adun orele in care nu am curent)...adica e ceva de genul : 2 ore am curent...urmatoarele 8 ore nu mai am.De parca pe fire ar scrie : SENSIBIL LA APA :))
Sincer nu m-am gandit la o anumita tema sa postez pe blog...doar am intrat sa postez ceva pentru ca acum am curent...sa pretuiesc minutele de aur.
Acum cand am curent la mine este razboi : TOATE PRIZELE OCUPATE !!! Telefoane , acumulatoare , lanternele etc. - TOTUL ESTE LA INCARCAT...
Ce vreti sa fac ? Daca tot nu am curent in mare parte a timpului...trebuie sa ma adaptez...am aproape totul pe acumulator...
Am 3 baterii la telefon pe care le tin mereu incarcate , am baterii reincarcabile pentru ceasuri , telecomenzi (nu este cazul aici...fiindca fara curent = fara TV) mini-casetofon cu radio care are acumulator, lanterne cu acumulator ...etc. Cred ca mai am putin si-mi pun si frigiderul si tv-ul pe acumulator :))

Sa privim partea plina a paharului... : Am terminat liceul si nu mai am teme...pai daca nu terminam liceul si aveam teme...cum puteam eu sa-mi fac temele fara nenea google ? este imposibil...munca astronomica...GLUMESC :)) Nu iau temele de pe internet...doar le consult :))

Desi ploaia in aceasta privinta a adus lucruri mai putin bune , pentru mine a adus si ceva bun : In aceasta perioada am avut timp suficient sa scriu poezii...multe poezii...doar ca intervalul de timp in care am curent nu imi permite sa le si postez...eiii...lasa...dupa ce trec ploile...postez si poeziile . Iata ca deja am facut o rima...:)

Pai...ce sa mai spun...va doresc un weekend placut si aveti grija de voi.

Bye !
Continue Reading...

vineri, 25 mai 2012

Sunt doar momente.

Niciun comentariu:

Şi spui că uneori ai vrea să evadezi din tot ce înseamnă această lume, să pleci undeva dar nici tu să nu ştii exact unde. Spui că uneori ai vrea să plângi dar nu mai ai lacrimi, nu mai ai sentimente, nu mai ai nici măcar gânduri. Spui că uneori te simţi un punct mic în infinit, cuprins de teamă, de neîncredere, de copilării minuscule şi chiar atunci se aude o voce care îţi spune: "Nu eşti singur, eu Dumnezeu, sunt mereu cu tine!"
Apoi noaptea dispare şi într-o clipă se face lumină. Brusc realizezi că de fapt ai tot ce-ţi doreşti iar speranţa nu a plecat niciodată de la tine.Şi ce a fost atunci? 
Momente... sunt doar momente...

Continue Reading...

joi, 24 mai 2012

Dimineaţă fără chef!

Niciun comentariu:

Poate că uneori te trezeşti dimneaţa fără chef de viaţă, fără speranţa unei noi zile, fără nimic. Totuşi, am astăzi un mesaj pentru tine, iar dacă ai intrat aici înseamnă că trebuie să îl asculţi şi tu, oricine ai fi.
Priveşte în oglinda interioară, cea care reflectă sufletul tău , ce vezi acolo? Eu cred că ar trebui să fie ceva frumos, pentru că sufletul este cea mai preţioasă comoară pe care o avem. Şi dacă există în sufletul tău pace, dragoste şi bunătate atunci tu vei străluci în exterior şi vei radia de frumuseţe. Pentru că frumuseţea şi bucuria izvorâsc din lucruri simple.
Aşa că atunci când nimereşti o dimineaţă plină de ploi, o dimineaţă fără chef, fără zâmbete şi speranţă aminteşte-ţi că eşti o persoană minunată, o persoană care pentru unii oameni înseamnă totul, o persoană care este menită să fie fericită şi să se bucure chiar şi de zilele mai puţin bune, o persoană puternică , unică , îndrăgită de oameni, dar mai important decât toate, eşti o persoană iubită de Dumnezeu.Şi nu uita, în fiecare lucru rău exista şi ceva bun, trebuie doar să te uiţi  mai departe, ca să poţi vedea acel ceva!
Continue Reading...

Ce trebuie să faci ca să fii fericit?

Niciun comentariu:

Ţi-ai pus vreodată această întrebare? Eu cred că am făcuto de multe ori. Însă răspunsul concret nu cred că se va putea găsi vreodată. Pentru că fericirea nu e ceva de care dai comandă şi ajunge la tine , nu e ceva după care să mergi la magazin, şi nici nu este ceva care poate să fie cerşit. Fericirea nu se poate lua de la alţii şi nici nu se poate fura. Fericirea se simte. Şi totuşi, ce trebuie să faci ca să fi fericit? Nimic.Cum nimic?! Absolut nimic. Ca să fii fericit nu trebuie să ai mulţi bani şi nici să te strofoci prea mult, tot ce trebuie să faci ca să fii fericit este să-ţi deschizi inima în primul rând faţă de Dumnezeu, ca să te poţi împăca cu El, ca să poţi să simţi iertare, şi în al doilea rând faţă de tot ceea ce este în jurul tău.Viaţa nu va fi niciodată perfectă şi mereu vor exista zile fără ceva bun în ele, cuvinte urâte, certuri, supărări iar dacă vrei să fii fericit nu trebuie să faci altceva decât să priveşti mai departe de aceste lucruri, să priveşti la tot ceea ce ai , să fii mulţumitor şi să îţi spui " curaj, lucrurile acestea se mai întâmplă, şi tot aşa trec" nu e nici primul şi nici ultimul, viaţa nu se opreşte într-o problemă, iar după nori iese mereu soarele!
Continue Reading...

Sunt doar momente.

Niciun comentariu:

Şi spui că uneori ai vrea să evadezi din tot ce înseamnă această lume, să pleci undeva dar nici tu să nu ştii exact unde. Spui că uneori ai vrea să plângi dar nu mai ai lacrimi, nu mai ai sentimente, nu mai ai nici măcar gânduri. Spui că uneori te simţi un punct mic în infinit, cuprins de teamă, de neîncredere, de copilării minuscule şi chiar atunci se aude o voce care îţi spune: "Nu eşti singur, eu Dumnezeu, sunt mereu cu tine!"
Apoi noaptea dispare şi într-o clipă se face lumină. Brusc realizezi că de fapt ai tot ce-ţi doreşti iar speranţa nu a plecat niciodată de la tine.Şi ce a fost atunci? 
Momente... sunt doar momente...
Continue Reading...

My Exchange

Niciun comentariu:

Hey everyone!

Dupa cum multi dintre voi stiti, in curand am sa plec in exchange (voluntariat) in Polonia. Toamna lumea mi-a zis "sa ne scrii, sa ne scrii!". Prin urmare, avand acest blog abandonat am decis sa il folosesc ca sa scriu despre experienta mea. Planuiesc sa fac aici un mic jurnal al peripetiilor mele in Polonia, sa stay tuned! :)
Si ca sa incep cu inceputul, vreau sa povestesc un pic cum am ajuns aici...
Cand am intat in AIESEC nu vrea aveam eu habar de exchange & stuff, stiam ca vreau voluntariat, stiam ca AIESEC e o organizatie mare, internationala si cu oameni fani si am aplicat. Astfel am aflat de oportunitatile care le ofera, exchange si leadership (si GLE pentru cunoscatori :P). Am zis, bun, super, leadership, vreau asta!
Am intrat totusi intr-un departament de exchange si de acolo totul a devenit mai "palpitant". La inceput eram un pic dezorientata, nu foarte sigura ce vreau sa fac. In departament era o atmosfera foarte entuziasmata de cea ce faceam noi ca departament si s-a sadit in mine o pasiune pentru exchange pe care nu stiam ca o pot avea. Am devenit foarte pasionata de ce faceam, si vroiam sa trimit cat mai multi oameni in aceasta experienta. Si atunci am zis, da, vreau exchange! De aici a fost simplu, a trebuit numai sa imi doresc asta, si pana la sfarsitul lui aprilie am fost matched si stiam sigur unde merg, in Polonia, la Katowice sa lucrez intr-o fundatie ce se ocupa cu copiii defavorizati, timp de 6 saptamani.
Deja am scris multtt si nu vreau sa o mai lungesc (plus ca am bagaje de facut si de pregatit materiale pentru global village :) ). Vreau doar sa va spun ca luarea acestie oportunitati a fost o intoarcere a modului meu de gandire si a felului meu de a fi cu 90 de grade (voi mai acumula 90 in exchange, sunt sigura :D ). Inainte aveam o groaza de frici, nu zic ca nu as mai avea si acum, dar stiu ca vreau sa mi le inving. Acest pas este doar o caramida in visul meu care ma va ajuta sa construiesc a new me mai open-minded, mai fearless si mai self confindent in my own strengths.
De cand am intrat in AIESEC am invatat un lucru, ne obisnuim cu ideea ca suntem intr-un anume fel si ne comprtam intr-un mod care ne defineste caracterul, chiar daca nu intodeauna acest "fel" este cel in care dorim sa fim, dar cu siguranta suntem intr-o zona de confort in care nu riscam nimic. Nu riscam sa pierdem nimic, dar in schimb riscam sa nu ne dezvoltam si sa ramanem in our own little square pana cand realitatea de prinde din urma, si atunci va fi prea tarziu sa ne reinventam!
So "Step out of your confort zone!" and explore who you really want to be!
Continue Reading...

duminică, 20 mai 2012

Emoţie de toamnă

Niciun comentariu:



A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
C-au  să-mi crească aripi ascuţite pân' la nori,
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin,
Şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
Iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.
Continue Reading...

sâmbătă, 19 mai 2012

Te iubesc!

Niciun comentariu:

Stătea uitată în colţul camerei. Spatele îi era dezgolit, mâinile suprapuse, părul răvăşit şi zâmbetul inconştient.  Tresărea la fiecare bătaie lină a picăturilor de ploaie în geamuri. Le auzea căzând pe chipurile trecătorilor, în timp ce gândurile ei curgeau şiroaie. Îl aştepta ca-n fiecare seară. Buzele ei repetau cântecul pe care îl auzea adesea în vis. Mireasma melancoliei părea să îi pătrundă adânc în nări, în timp ce dulcele lui parfum plutea în încăperea goală. Lumânarea aprinsă de lângă piciorul ei îi umplea chipul gingaş de lumină, iar părul ei catifelat i se revărsa pe umerii poleiţi cu aramă. 
Timpul trecea cu fiecare gând ce îi tulbura mintea. Îşi imagina uneori privirea lui caldă ce o liniştea; visa şi spera. Doar aşa putea să-şi mai potolească setea de iubire. Inima i se stingea încet, ca o flacără în lina adiere a vântului, dar disperarea nu se citea pe chipul ei.
Îşi dorea cu ardoare să vină, dar sentimentele de neîncredere o învăluiau cu repeziciune. Atunci, uşa se deschise, în timp ce freamătul furtunii fluiera vânt. El păşea alene în cameră, privind-o cu intensitate. Fără să spună nimic, se aşeză pe podeaua de lemn, lângă ea, dăruindu-i un zâmbet cald. Tăcerea dăinuia în încăpere, până când ea îşi luă inima în dinţi şi îi spuse şovăind : 
- Te iubesc. Îţi pot spune asta la orice oră din zi, în orice loc, în orice situaţie; indiferent că ninge, plouă, e soare afară sau în sufletul meu. 
El o cuprinse la pieptul său, mângâindu-i cu blândeţe chipul. Lacrimile arzătoare scânteiau în ochii fetei, gata să izbucnească.
- De ce plângi?
- Nu plâng.
- Ai lacrimi în ochi.
- Sunt doar.. lacrimi de iubire. 
- Lacrimi de iubire?
- Da, pentru că îmi place cafeaua, dar mai mult îmi place cafeaua din ochii tăi. Iubesc dimineţile, dar mai mult o iubesc pe cea de pe zâmbetul tău. Găsesc că soarele e minunat, dar mai minunat e strălucind în părul tău. Îmi place să visez, dar cel mai mult îmi place când te visez pe tine. 
El îi cuprinse faţa în mâini şi încercă să o sărute, dar ea îl îndepărtă cu delicateţe şi îi făcu semn să aştepte. 
- Nu ai idee cât de dulce poţi fi în astfel de nopţi, când te strâng în braţe şi privesc cum te topeşti ca o ploaie caldă pe pielea mea. 
Fără să aştepte un răspuns, se cuibări la pieptul lui, încercând să pătrundă până în sufletul său. Simţea că iubea pe aripi de vânt şi prin nori de ploaie; iubea fără umbre, doar cu raze de soare; iubea în şoaptă,  dansând. Trupurile lor se contopeau, făcând din inimile lor un singur suflet. Prin aşternuturile albe, se înecau în sărutări. Buzele lor colerice se căutau neîncetat, izbind uşor alte petice de piele.
Apoi ochii ei se închid, lăsându-se mângâiată şi adoarme în somnul de mult râvnit.
Continue Reading...

vineri, 18 mai 2012

Vis de toamnă

Niciun comentariu:

Un vis …

Atât de pustiu este sufletul tău fără ea, ca o barcă fără vâslaş, pe fluviul uitării de sine… Dragostea a devenit un concept stângaci şi arid. Prea mult soare duce la insolaţie, şi dacă nu ai apă la tine, trebuie doar să te ascunzi la umbra unui copac şi să sapi după ea. Nu eşti o bestie, ca să fii în stare să îţi bei propriul sânge, iar mizeria în care eşti nu te inspiră.
Bineînţeles că trăieşti într-o epocă în care poţi scăpa imediat dacă deţii un  telefon mobil şi ai destul credit, dar nu şi de data aceasta. Şi ştii de ce? Pentru că probabil nu ai acoperire şi oricum nimănui nu-i pasă de tine.
Nu mai ai puterea să treci şi peste această încercare… Şi ce poţi, totuşi, să faci? 
Simplu: te trezeşti din somn. A fost doar un vis urât…
Continue Reading...

Micile bucurii ale vieţii

Niciun comentariu:

Una dintre micile bucurii ale acestei vieţi este prietenia şi una dintre fericirile prieteniei este aceea de a avea cui să încredinţezi un secret.
Atunci când eşti alături de prietenii tăi ai un sentiment inexprimabil de siguranţă , fără să trebuiască să îţi cântăreşti gândurile sau să fi nevoit să îţi măsori cuvintele.


Prietenia este închisoarea sufletului de bună voie în trup străin.
Aş putea scrie un roman întreg despre ce înseamnă prietenia adevărată pentru mine , dar nu am de gând să fac asta . Sau cel puţin , nu acum .
Multe persoane intră în viaţa noastră , iar altele pleacă , dar prietenii rămân mereu acolo sau în cel mai bun caz , îşi brodează numele lor cu cretă pe asfaltul cenuşiu al inimilor noastre , marcându-ne pe viaţă . 
Poate devin din nou sentimentală , dar asta sunt eu şi nu am cum să mă schimb .
Am cunoscut multe persoane până acum şi cred că am aflat multe lucruri despre cel mai pur sentiment , pe care noi îl numim simplu , prietenie .
Nu cred că aş putea să scriu despre toate persoanele importante din viaţa mea , deoarece ar fi destul de multe , dar voi încerca totuşi să mă rezum doar la câteva în următorul post .
Aici am vrut doar să precizez ce înseamnă prietenia pentru mine şi sper că am reuşit să fac asta , fără să aberez prea mult . 
Continue Reading...

Prieteni

Niciun comentariu:

Aşa cum am spus şi în postul anterior , aş vrea să vorbesc puţin despre prietenii mei . Deşi sunt conştientă că niciodată nu le voi putea mulţumi îndeajuns de mult pentru tot ceea ce au făcut pentru mine , măcar încerc .
În primul rând , aş vrea să vorbesc despre colegii mei , pe care îi cunosc din clasa întâi şi pe care îi consider a doua mea familie . Împreună cu ei am învăţat atât de multe lucruri  şi am trecut prin diferite experienţe . Unele plăcute , altele mai puţin plăcute , dar totuşi îi iubesc pentru că ei sunt o parte din mine . 
Mai sunt alte persoane , cu care nu am avut ocazia să vorbesc faţă în faţă , dar mi-ar plăcea enorm de mult să am această oportunitate . Indiferent din ce colţuri ale ţării sunt , mereu şi-au făcut timp pentru mine şi mi-au fost alături . Datorită lor am realizat că există şi o altfel de prietenie şi că nu contează distanţa dintre două persoane , atâta timp cât între ele există o legătură puternică.
Şi ajung la cei pe care îi numesc simplu , prieteni . Ei sunt cei care mă fac să zâmbesc zi de zi . Alături de ei aş putea sta o sută de ani şi probabil nu m-aş plictisi , sau cel puţin , nu de una singură .
Împreună cu ei am râs , am vorbit , am băut , m-am distrat şi probabil asta e tot ceea ce contează . Poate unii dintre ei nu simt acelaşi lucru , dar eu am ajuns să ţin foarte mult la aceste persoane şi fără ei , viaţa mea ar fi pustie . 
Ştiu că mulţi dintre ei mi-au dat sfaturi şi m-au încurajat , dar un singur lucru mi-a rămas întipărit în minte şi în suflet . 

" Never give up and keep your dreams alive . "
Continue Reading...

Vara …

Niciun comentariu:


M-am săturat pur şi simplu să tot aud veşti proaste care să îmi strice week-end-ul. E mult mai bine vara , când nu ştii când e week-end şi când nu . Sunt singurele momente când poţi să trăieşti fără să te gândeşti la noţiunea timpului . Tot ce trebuie să urmăreşti este momentul când apare luna . Atunci e ora de cină . 
Ştii cum e să fii îndrăgostit? E atunci când cel de care te-ai îndrăgostit îţi va rămâne în suflet tot timpul chiar dacă nu mai ai nici o legătură cu el.  Eu cred că m-am îndrăgostit de vară. E singurul lucru pe care îl aştept cu atâta ardoare tot anul,e singurul lucru care mă mai face să sper, e singurul lucru care mă face să zâmbesc fără să vreau, să visez,să iubesc.
Singurele momente ale anului când poţi pleca undeva departe de toate grijile,unde poţi să fugi de ce nu-ţi place,să întâlneşti alţi oameni noi,să socializezi,să-ţi dai seama ce eşti si cât de mult îţi poţi depăşi limitele. Singurele momente când poţi să dormi cât vrei , fără să auzi o sonerie tâmpită . Singurele momente când poţi să alergi de nebun încotro vrei,să ieşi când vrei,să faci ce vrei, să îţi iei un tricou şi nişte pantaloni şi să pleci. Nu trebuie să îţi iei un hanorac în ghiozdan,nu trebuie să încalţi nişte ghete care nu-ţi plac , la care se desfac mereu şireturile,nu trebuie să îţi iei o geacă care te face de 3 ori cât eşti tu. Trebuie să fii exact cum eşti tu. 
Singurele momente când poţi să mergi prin nisip, să gemi de plăcere la contactul pielii cu valurile mării, când înghiţi apă sărată,dar nu-ţi mai pasă de asta. Îţi pasă doar că ai ajuns acolo. Locul unde te îndrăgosteşti, unde devii cu totul alt om şi faci lucruri care le auzi doar în poveşti şi nu crezi că ţi se întâmplă chiar ţie .Când fluturii devin ca pescăruşii care zboară deasupra valurilor. Când fluturii cântă practic şi zboară peste tot, nu doar într-un loc îngrămădit din stomac. Când mintea devine mai deschisă,când trupul în sine devine mai deschis la noi plăceri şi experienţe. Când tremuri la atingerea unei mâini , la contactul a două buze diferite .Când nu-ţi mai simţi picioarele tocmai pentru că poţi şi pentru că ştii că nu ai ce păţi rău. Nu să stai rigid de teama de a nu te ataşa datorită timpului puţin rămas pentru tine. Ai alte gusturi vara,vrei culori deschise,vrei optimism,vrei rock,vrei să înnebuneşti de fericire ,vrei să faci tot ce nu poţi face în general. Poţi cânta şi poţi dansa pentru că nu ai nimic în spate care să te oprească. Nu trebuie să iei şosete care miros îngrozitor după jumătate de zi. Poţi face orice pentru că nimeni nu va râde de tine pentru faptul că vrei să trăieşti. În alte anotimpuri li se pare ciudat că visezi să faci asta,şi nu-ţi rămâne decât alternativa de a cânta între cei patru pereţi. 
Mi-e dor de ea. Şi ceea ce simt acum nu poate fi descris în cuvinte. E doar… un gol imens în piept , precum o prăpastie , care tânjeşte după o vreme caldă. E ceva care simte că nu mai suportă, un pitic din cap care nu va mai dansa până când muzica nu va porni. Acea muzică e vara, e stimulentul de care am nevoie, surplusul de energie. E ceea ce mă menţine vie.

Continue Reading...

Raze de speranţă

Niciun comentariu:

Visul vine pe stoluri de fluturi albaştri , fiecare dintre ei aducând o bucurie , 
o plăcere , o clipă de uitare . Dar stolul se împrăştie , iar fluturii gingaşi dispar . Aş mai da orice pentru o clipă de visare şi pentru una de 
uitare .
Mi'ar plăcea să plutesc în mări de plăceri , să fiu scăldată în căldură , să fiu dorită ... să fiu iubită , dar realitatea mă chinuie .
Probabil fiecare dintre noi visează . În adâncul sufletului simt o plăcere arzătoare , atunci când mă aşez pe pat şi dau frâu liber sentimentelor , fără să mă gândesc la consecinţe . Îmi place să mă dezbrac de trăirile mele sufleteşti , dar când lumina blândă a soarelui pătrunde pe fereastra mea , luminându'mi chipul , îmi dau seama că e timpul să revin la cruda realitate şi să ma trezesc din visare .
Deşi tot ce e mai frumos e interzis ,sufletul încă rămâne deschis, iar stropii de dor amar cad peste el , încerând să îmi aline durerea . 
Şi chiar dacă totul pare pierdut , mai am încă raze de speranţă .
Continue Reading...

Happy b'day !

Niciun comentariu:

Zâmbeşte ! Ai 15 ani .

Păşeşte'ţi cu zâmbete umbra
Şi lasă'ţi visurile să zboare
Peste dealul unde apune lumea
Peste nori şi peste zare .

Şi într'un mâine îndepărtat

Ridicăţi aripile spre ele
Să le prinzi lâng'un copac
Ce'ţi va şopti "eşti printre stele" .

Fii vocea sufletelor surde

Ce n'au găsit în vise note
Şi soarele pe fructe crude
Cu dinţii reci ai unei cobre .

Şi zboară ca un fluture

Zboară mai sus decât se poate zbura
Iar fiecare stea să'ţi scuture
Câte'o dorinţă, de ziua ta .
Continue Reading...

Suflet amar...

Niciun comentariu:


Suflet amar, îndurerat de patimi sublime, de sentimente apăsătoare, de gânduri abstracte întinse pe şiraguri de iluzii. Inima frântă uitată în cupola timpului, scăldată în lacrimi de amor, păstrată în tainele întunecate ale unui suflet rănit de speranţe deşarte. Asta e tot ce am de la tine, de la cel pe care îl adoram, care mă fascina, care mă făcea să respir mai dinamic...cel pe care îl iubeam. Vise năucitoare, iluzii incandescente, aparenţe înşelătoare, speranţe spulberate, astea sunt urmările iubirii mele. Trădată, uitată, pustiită de gânduri aprigi, aşa sunt acum. Tânjesc după tot ce era odată, sublimul sentiment, suprema tentaţie a oricărui suflet, pe care tu ai spulberat-o cu nepăsare, cu indiferenţă. Tu...tu ai schimbat totul. Cu ce drept îţi însuşeşti fericirea mea? Cu ce drept îmi capturezi fiecare zâmbet? Cu ce drept spulberi universul existenţei mele? Cu ce drept pui lacăt pe visele mele? Te-ai infiltrat în toată gândirea mea, mi-ai întunecat raţiunea şi mi-ai condus viaţa după reguli nescrise. Eşti înzestrat cu indolenţă, ai darul insensibilităţii, iar eu...suspin amar din vina acestora.
  Petrec ore în şir într-o transă adânca, meditând la tot ce se petrece. Cu greu reuşesc să opresc şiroaiele de cristale fierbinţi şi umede care îmi cad necontenit pe obraji. Ce simt când mă gândesc la tine? Repulsie . Mă faci să te resping prin tot ce eşti acum, iar tu în loc de scuze , îmi oferi un val de apatie. Privesc bulversată la trecut, acele clipe de mult apuse, care radiază de zâmbete, împliniri, scântei, emoţii...un vis frumos. Cândva credeam cu atâta amploare în vorbele tale care îmi dădeau încredere şi speranţe pentru viitor. Ştii să minţi foarte frumos . Nu îmi spuneai romane de dragoste sau poezii, doar simple cuvinte care însemnau atât de mult. Însemnau? Încă mai înseamnă, sunt păstrate în taină , în catacombele raţiunii mele.
    Mereu îmi spun că timpul le rezolvă pe toate, că timpul vindecă rănile sufletului . Mie nu mi le vindecă, mi le adânceşte mai tare. Ştiu că sentimentele tale s-au stins, însă, mai sper ca într-o zi, eu voi fi cea pentru care se vor reaprinde. Sunt pierdută într-un labirint de emoţii, cu fiecare pas mă rătăcesc mai mult, sunt tulburată de tot ce se petrece, mă îneaca suspinele şi lacrimile amare care nu îşi mai au rostul şi totuşi există. Aparent tu eşti centrul dulcilor dezastre care îmi sunt năpăstuite. Tu eşti centrul chinurilor care s-au abătut asupra mea, cel care îmi aduce tristeţea în cale. Şi totuşi nu regret nimic din tot ce am făcut, nu regret ca te-am cunoscut, regret tot ce am putut să fac şi nu am făcut. Lucrurile simple, dar complicate care puteau creea acea legătură care să ne unească mereu. Speranţele mele se sting aşa cum cad frunzele toamna, rând pe rând. Nu poţi cere mai multă lumină de la soare, nu poţi cere mai puţină apă de la ploaie, iar eu, nu pot cere iubire de la tine. E mult prea complicat pentru tine tot ce am scris? Atunci, nu încerca să înţelegi . Nu vei întelege niciodată . Am încercat să îţi arăt cât de mult te iubesc, dar nici asta nu ai înţeles, când...era atât de simplu. Am încercat să îţi desluşesc gândurile, cuvintele, în speranţa că voi găsi răspunsuri la întrebările care îmi revin mereu în minte, dar nu am reuşit decât să mă procopsesc cu alte întrebări...la care nu voi găsi răspunsuri niciodată. Privesc derutată, şi nu înţeleg de ce căldura din sufletul meu nu pătrunde în inima ta de gheaţă pentru a topi şi ultima urmă de răceală . Nu am reuşit să îmi îndeplinesc ţelul. Aud ecoul slab al bătăilor inimii, şi surprinsă observ că sunetul vag al amintirilor încă mai dăinuie în timp. Strecor sub miile de iluzii puţină fantezie pentru a atinge împlinirea supremă a sublimului sentiment. Mă declar învinsă de indiferenţa ta, de nepăsarea de care dai dovadă, pe care o simt ca pe o săgeată ce-mi străpunge inima. Las pentru poeţi cuvintele, eu nu sunt decât o fată simplă, iar încercările mele disperate de a-ţi demonstra ceva ce nu mai există de mult, sunt în zadar. Stingher într-o lume aprigă, fără sentimente, în care nimănui nu îi pasă de mine, iar acum nu îţi mai pasă nici ţie . Spun asta de parcă ţi-a păsat vreodată. Am încercat de mii de ori să-mi demonstrez că nu mă meriţi, dar fără nici un rezultat. Acum...m-am trezit la realitate, în universul în care tu nu mai exişti ca ideal, ca aspiraţie supremă, în care, tu eşti banal, ca tot ce ne înconjoară. Nimic din ce a fost nu mă mai afectează, nu mă mai aruncă în lacrimi. Acum e trecut şi asa va fi mereu...
Continue Reading...

vineri, 11 mai 2012

Gânduri

Niciun comentariu:


Am ajuns la capăt de drum . Parcă deja simt gustul sângelui inundându-mi toate simţurile , oprindu-mi respiraţia şi făcându-mă să mă cutremur de durere . O lacrima arzătoare se pierde pe obrazul meu , în căutarea luminii . Cu fiecare secundă simt cum inima îmi pulsează mai tare , iar sângele îmi aleargă mai repede prin 
vene , ca şi când ar vrea să evadeze . Nu îmi mai rămâne decât o singură soluţie . Mă las purtată de gânduri , înecându-mă în întunericul propriului meu trup , lăsând fiecare iluzie în urmă . 
Pânza nopţii îmi acoperă privirea pierdută , furându-mi speranţele , aminitirile şi ...sufletul.
Continue Reading...

joi, 10 mai 2012

Amintire

Niciun comentariu:

 "Memorii stinse , niciodată aprinse. 
Niciodată lăsate să dispară."

Sentimente învăluite în păreri de rău mă apăsa acum. Iluzii pierdute în fum pe suflet cad în picuri. Regretele sunt învelite în umbre. Din iubirea noastră au rămas doar urme. Şi ele sunt vagi şi par a fi uitate într-un colţ ascuns şi întunecat. Gândul că te-am avut şi te-am pierdut mă urmăreşte. Te-am avut şi ai plecat. Speranţa care atunci mai exista, acum se stinge. Mână întinsă spre tine , acum se frânge. Impresii şi resemnare . 
Încercarea de a te uita nu dă rod. Deşi plantate demult, aceste gânduri, nu par să răsară, sau pur şi simplu , nu pot. Iubirea nu vrea să moară. Tremur de dor atunci când mă atingi. Când în braţe mă strângi simt că visez. Şi chiar visez pentru că asta nu se mai întâmplă. Te simt golit de orice simţire pentru mine. Caut lumina care mă va duce la tine, dar e stinsă şi nu reuşesc să o mai aprind. Focul dintre noi nu mai arde ca la început. Aproape că s-a stins.
Să plâng nu pot, pentru că până să ajung la lacrimi, tu vei fi plecat, vei fi doar o amintire la fel de vagă ca urmele de sentimente ce încă ne mai unesc.
Continue Reading...

miercuri, 9 mai 2012

9 Mai Ziua Europei

Niciun comentariu:
{{{nume_sărbătoare}}}
Astăzi sărbătorim 9 mai.Nu vreau sa mă pun cu istoria deoarece sigur toata lumea o ştie.Astăzi la mine la şcoală s-a sărbătorit 9 mai noi am avut ca tara Spania si noi ne-am pus sa facem placat 3 dimensional si multe altele.Cu pancarda aceasta mare am avut multe probleme eu i-am spus unei colege sa pună o a treia banca sus pentru a putea lipit pancarda.O colegă zice"da masa aia jos de acolo ca punem mîncarea pe ea pentru ce mai trebuie sa steie sus!!!" eu i-am zis ca trebuie sa pună masa sus pentru a sta frumos pancarda.Nici o reacţie într-un final colegă da banca jos cînd vede cealaltă colegă ca a dat masa jos zice"dece ai dat masa jos pune-o sus nu vezi cum sta pancarda!!!".A fost groaznic si multe altele nu mă pun sa povestesc tot ce se întîmplase azi deoarece asi putea scrie un roman.



Denumire în limbile europei

LimbăTraducere
germană {{{1}}}Europatag
engleză {{{1}}}Europe Day
bulgară {{{1}}}Денят на Европа
daneză {{{1}}}Europadagen
spaniolă {{{1}}}Día de Europa
estonă {{{1}}}Euroopa päev
finlandeză {{{1}}}Eurooppa-päivä
franceză {{{1}}}Journée de l'Europe
greacă {{{1}}}Ημέρα της Ευρώπης
maghiară {{{1}}}Európa-nap
irlandeză {{{1}}}Lá na hEorpa
italiană {{{1}}}Festa dell'Europa
letonă {{{1}}}Eiropas diena
lituaniană {{{1}}}Europos diena
maltezăJum l-Ewropa
neerlandeză {{{1}}}Dag van Europa ou
Europadag

poloneză {{{1}}}Dzień Europy
portugheză {{{1}}}Dia da Europa
română {{{1}}}Ziua Europei
slovenă {{{1}}}Dan Evrope
slovacă {{{1}}}Deň Európy
suedeză {{{1}}}Europadagen
cehă {{{1}}}Den Evropy


Zuzu Zuzu
Continue Reading...