Şi spui că uneori ai vrea să evadezi din tot ce înseamnă această lume, să pleci undeva dar nici tu să nu ştii exact unde. Spui că uneori ai vrea să plângi dar nu mai ai lacrimi, nu mai ai sentimente, nu mai ai nici măcar gânduri. Spui că uneori te simţi un punct mic în infinit, cuprins de teamă, de neîncredere, de copilării minuscule şi chiar atunci se aude o voce care îţi spune: "Nu eşti singur, eu Dumnezeu, sunt mereu cu tine!"
Apoi noaptea dispare şi într-o clipă se face lumină. Brusc realizezi că de fapt ai tot ce-ţi doreşti iar speranţa nu a plecat niciodată de la tine.Şi ce a fost atunci?
Momente... sunt doar momente...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu