Ultima pagină

Ultima pagină

Îmi amintesc cu nostalgie cum alergam pe nisip, contopiţi de o vrajă surdă, atât de îndrăgostiţi şi de uituci. Marea îşi sălta valul în mândria sa albastră, visând şi ea la fel ca noi. Respiraţia ta îmi mângâia auzul, iar buzele tale sărate îmi şopteau o poveste. Eram îmbătaţi de parfumul verii, în timp ce soarele mergea alene să se culce, iar tu mă sărutai cu atâta ardoare, încât mi se înmuiau genunchii, dar nu îmi era frică. Ştiam că mă vei prinde, dacă aveam să cad.  Alergam precum nişte nebuni pe plajă, căzând apoi pe nisipul fierbinte, râzând în hohote. Eram fericiţi. Cu acordul nimănui, am scris cartea iubirii împreună. Am umplut-o cu capitole reale, zi de zi. Lacrimi de fericire s-au aşternut pe ultima pagină, căci deşi cartea se terminase, noi eram încă împreună.

Cum?

Lacrimi de sânge îţi acoperă chipul atunci când mă priveşti. Aceaşi ochi cu sclipiri de smarald se uită temători. Nu ştiu cu ce ţi-am greşit, dar durerea pe care o citesc în străfundul lor îmi sfâşie inima. Cum aş putea să te rog să uiţi de noi, când eu nu pot să fac un pas fără să mă gândesc la tine? Cum aş putea să-ţi cer să mă urăşti, când defapt eşti singurul care-mi aduce zâmbetul pe buze? 
Atâtea întrebări fără răspuns mă frământă, iar tu nici nu-ţi poţi da seama. Continui să mă priveşti fără să spui nimic. Ochii tăi sunt goi acum; lipsiţi de orice expresie. Doar durerea se poate oglindi în ei şi totuşi ea nu te-a oprit.Te-ai apropiat de mine şi m-ai întrebat cu glas melancolic : "Cum?"
Numai acea întrebare era în mintea noastră, absorbindu-ne visele şi fericirea, dar sărutul tău a risipit orice urmă de îndoială şi a făcut loc unui seniment mai nobil: dragostea.

Te iubesc pentru că...

Te iubesc pentru că exişti

Te iubesc pentru că te-am cunoscut

Te iubesc pentru că te-am pierdut de câteva ori
Te iubesc pentru că de fiecare dată te-am recuperat
Te iubesc pentru că m-ai iertat
Te iubesc pentru că mi-ai arătat cum să-nvăţ din greşeli

Te iubesc pentru că mă înţelegi
Te iubesc pentru că m-ai făcut să plâng de fericire
Te iubesc pentru că nu m-ai certat când am greşit
Te iubesc pentru că m-ai ajutat să mă schimb
Te iubesc pentru că-mi faci plăcerile
Te iubesc pentru că-mi dai dreptate .. uneori
Te iubesc pentru că nu mă minţi

Te iubesc pentru că ai încredere în mine
Te iubesc pentru că nu ai plecat atunci când ai zis că o faci
Te iubesc pentru că mă alinţi
Te iubesc pentru că ştii cum să mă împaci atunci când mă supăr
Te iubesc pentru felul în care mă săruţi
Te iubesc pentru că ştii când să taci
Te iubesc pentru că mi-ai dovedit că şi tu o faci
Te iubesc pentru că ştii să mă faci fericită
Te iubesc pentru că mă trezeşti la realitate .. uneori
Te iubesc pentru că m-ai învăţat să sufăr din dragoste
Te iubesc pentru că, deşi nu pare, sunt importantă pentru tine
Te iubesc pentru că mă faci mereu să te iert
Te iubesc pentru că-mi spui tot timpul adevărul, oricât de dur ar fi el
Te iubesc pentru că atunci când sunt cu tine, uit de probleme
Te iubesc pentru că-mi arăţi cum eşti tu cu adevărat
Te iubesc pentru că ştii când sunt supărată
Te iubesc pentru că mă faci să fiu alta când sunt cu tine
Te iubesc pentru că nu te-ai săturat de mine .. încă
Te iubesc când mă ţii în braţe
Te iubesc când mă mângâi
Te iubesc chiar şi când eşti nesimţit
Te iubesc când zâmbeşti
Te iubesc pentru că tu mă vezi altfel decât ceilalţi
Te iubesc pentru că mă placi
Te iubesc pentru că alături de tine pierd noţiunea timpului
Te iubesc când îmi baţi apropouri că mă iubeşti
Te iubesc pentru că doar când te văd, mi se face ziua mai bună
Te iubesc pentru că nu cunosc alte frici în afara singurătăţii
Te iubesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt
Te iubesc pentru că m-ai ales pe mine de multe ori, în defavoarea altora
Te iubesc pentru că doar atunci când vorbesc de tine, îmi înfloreşte un zâmbet în colţul gurii
Te iubesc pentru că eşti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat

Te iubesc pentru că mă priveşti într-un mod diferit

Te iubesc pentru că eşti gelos

Te iubesc pentru că eşti tu.

Am plecat

Picăturile de ploaie se preling pe geam. Timpul s-a scurs într-un mod dramatic, iar noi am ajuns să ne privim ca nişte străini. Nici măcar ploaia nu mai poate spăla rănile pe care mi le-ai pricinuit; nici măcar anii nu-ţi vor şterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta uşurinţă cândva. Mi-am dat seama că noi doi nu mai suntem de mult în acelaşi film.
Ar fi păcat să ne minţim, căci nu am face decât să adâncim rănile prezenze deja în sufletele noastre. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi ţi-am spus că-mi pare rău, dar de astăzi prefer să mergem fiecare pe drumul său. Mereu te voi păstra într-un colţ de suflet şi îmi voi aminti cu drag că pentru câteva zile m-ai făcut fericită.

“Am plecat. Te las… Ai grijă de tine!

Speranţe înşelate

E uşor să priveşti cum lumea cuiva se prăbuşeşte; cum sentimentele acelei persoane se risipesc prin aer, împrăştiind tristeţe şi melancolie, dar oare e la fel de uşor când acea persoană eşti chiar tu? Nu, nu e. Pentru că visele tale au însemnat mai mult decât orice realitate pentru tine, iar fără ele viaţa înseamnă moarte. Ce rost mai are să trăieşti când vezi că tot ce-ai construit s-a făcut scrum, iar cei pe care i-ai iubit te-au lăsat singur, lipsit de ajutor, în obscuritate, fără nici un resentiment. Singurele lucruri pe care le mai ai sunt regretele şi lacrimile. În ele te vei îneca, până îţi vor răpi şi ultima suflare, apoi lumina se va stinge. Cortina va cădea. N-ai fost decât un actor într-o lume atât de mare. Un simplu pion, ce-a fost sacrificat pe-o tablă de şah...

Amurg de vise

Sunetul dulce al valurilor îmi mângâia blând auzul. Priveam cu sfială marea; acea întindere nesfârşită care adăpostea atâtea taine în profunzimea ei. Aş fi putut să mă pierd în intensitatea ei, dacă micii stropi de apă nu s-ar fi luat la întrecere cu vântul şi n-ar fi ajuns la picioarele mele, făcându-mă să tresar. Apa era rece, dar sentimentul acela pe care-l transimtea era dureros de plăcut. Îmi mângâia cu tandreţe pielea, răspândind fiori în interiorul meu.

Am privit temătoare linia orizontului. Soaerele avea să apună curând. Dârele acelea lungi şi rozalii prevesteau sfârşitul zilei. Micul bulgăre de lumină parcă se scufunda în mare, contopindu-se cu ea şi lăsându-se cuprins în îmbrăţişarea ei. Regina palidă a nopţii, luna, îşi făcea loc printre norii trecători.

Deşi noaptea îşi împletea pânza ei rară, amurgul acesta avea ceva special; putea îndeplini vise. M-am aruncat în apă, lăsându-mă purtată pe aripi de zefir, profund impresionată de frumuseţea inocentă a acelui peisaj. Şi visând, visând...

Mireasmă de vară

Lasă-mă să zbor către cer, căci vreau s-ating un nor. Îmi doresc doar să plutesc în neştire deasupra lumii şi să zăresc cu coada ochiului zâmbetul tău senin, pentru că poate atunci ai realiza cât de departe aş merge pentru tine. Pentru o simplă privire din partea ta, aş fi în stare să sacrific tot ce am, fără măcar să clipesc. Şi oare ştii de ce ? Nu, nu pentru că te iubesc, ci pentru că eşti aer pentru mine. O clipă fără tine doare, iar atunci când apari în faţa ochilor mei, e cel mai frumos moment al zilei, pentru că ştiu că mă vei lua în braţe şi îmi vei spune cât de mult ţi-am lipsit, apoi îmi vei pecetlui buzele cu sărutul tău blând, iar eu voi cădea pradă unei dulci visări fără de sfârşit. Şi totuşi visul se destramă, căci tu îţi iei zborul şi mă priveşti nepăsător, lăsând în urmă doar lacrimi de durere şi mireasma unei iubiri de-o vară. Acel parfum, împânzit cu tristeţe şi melancolie pe care îl port zi de zi cu mine, de când ai plecat.

Sfârşit

Mă gândeam la cât de incoerent părea să treacă timpul, învăluit în ceaţă uneori, cu imagini unice care se distingeau mai clar decât altele. Iar apoi, alteori, fiecare secundă era plină de înţeles, conturată în mintea mea.

Timpul a trecut în zbor, iar noi am ajuns la sfârşit. Nu credeam că urma să vină şi clipa asta, dar uite că a sosit cu paşi repezi, iar acum bate la uşă. Trebuie să deschidem cu zâmbete dulci şi să îmbrăţişăm cu drag ultimele clipe petrecute împreună, pentru că timpul e aprig şi nu se mai întoarce înapoi pentru noi. Cei opt ani care au trecut, au fost poate cei mai frumoşi din viaţa mea, dar vor urma şi alţii. Probabil că nu veţi fi toţi alături de mine, dar în inima mea fiecare se va regăsi, pentru că oriunde am fi, noi facem istorie. Îmi este greu să mă despart de voi, aşa că nu voi spune adio. Pare mai uşor. Poate doar un simplu “ pe curând “ ar fi mai potrivit. Ştiu că aş putea umple câteva pagini despre voi, dar nu o voi face, pentru că nu aş face decât să răsucesc cuţitul în rană. Acum lăsăm totul în urmă pentru că sfârşitul acesta deschide porţile către un viitor strălucit, către un nou început care ne aşteaptă cu braţele deschise.

P.S. : Poate că sună prea simplu, dar vă iubesc şi ţin să vă mulţumesc din suflet pentru că voi m-aţi învăţat ce înseamnă prietenia în tot acest timp.

Reacţie

Camera e goală. În jurul meu este doar întuneric, umezeală. Am aprins un chibrit. Sulful mi-a tăiat respiraţia pentru un moment. Mă ustură. În sufletul meu are loc o reacţie. Cu fiecare clipă, simt cum pulsul îmi creşte, iar bătăile inimii răsună ca un ecou în interiorul meu. O picătură de dragoste reacţionează cu acida ură. Îmi mai trebuie ceva şi o voi rezolva Doar puţină minte şi poate chiar puţină imaginaţie şi totul va fi gata.
Cristalele mărunte ale dragostei mă sfâşie. Durerea mă învăluie şi mă scaldă într-un ocean adânc. Închid ochii şi încerc să respir. Te-ai fi gândit că ura e cea odioasă, dar nu e.
Ce vis ?
Ce vis ipocrit mă vrea doar pentru el ?
Mai bine ura !
De ce iubesc dacă urăsc ?
Se combină împreună : dragoste cu ură. Exact ca atomii unei molecule.
E letal pentru trupul acesta slab.
Firavul ion al realităţii cedează... dispare încet. O flacără albastră pâlpâie în faţa ochilor mei. Îndepărtează ceaţa şi îmi redă porţia de oxigen, dar poate e prea mică porţia asta...Asfixiere.
Claustrofobie. Flacăra dispare. Aerul dispare.
De ce visele vin singure la mine ?
Eu nu le vreau.
Trăiesc aici.
Real.
Visul e o otravă. Nu îl vreau ! Dar se colorează în mintea mea, în trup, în suflet !
Trăiesc un vis.
Mereu o voi face.
Ma răpeşte.
Otrava e în trupul meu.
Nu mă atinge !
Nu mă gusta !
Sunt heroină. Sunt un drog .
Sunt o nălucă.
Sunt un vis frumos, dar urât pentru tine.

Te...iubesc

Te-am privit de atâtea ori în ochi, dar niciodată nu am vrut să privesc dincolo de ei. Îmi era teamă de ce puteam zări în profunzimea lor. Am încercat să mă ascund după fiecare zâmbet pe care ţi-l arătam, dar a fost în zadar, pentru că într-o zi m-ai prins. Nu ai spus nimic atunci. Doar m-ai cuprins în braţe, aşa cum făceai şi înainte, dar parcă de data asta ceva era schimbat. Mă simţeam atât de aproape de tine, încât mirosul parfumului tău îmi scălda simţurile într-o mare de plăcere. Am rămas acolo, tăcută , până când am realizat că ar fi timpul să întrerup acest moment. M-ai lăsat să plec, fără să mai spui nimic. Mă simţeam vinovată pentru că nu avusem suficient curaj să te privesc cu adevărat. Mă învinuiam pentru că nu am putut să las barierele jos nici măcar pentru un moment. Atâtea gânduri se învârteau în mintea mea şi tot atâtea scenarii prindeau viaţă. “Cum ar fi fost dacă ţi-aş fi spus defapt ce simt ?” am întrebat sfioasă, dar nimeni nu a răspuns.

Spre seară m-am pus în pat, în speranţă că voi putea dormi măcar câteva ore, dar m-am înşelat. Nu am închis un ochi toată noaptea, gândindu-mă din nou la tine. Erai mai presus de orice zeitate pentru mine. Erai Dumnezeul meu. Ştiam că nu mai puteam rezista mult cu conştiinţa încărcată, aşa că am pus mâna pe telefon de dimineaţă şi te-am sunat. Vocea ta blândă m-a întâmpinat, iar la auzul ei pur şi simplu m-am blocat. Nu puteam să fac asta, sau cel puţin nu la telefon, aşa că te-am rugat să ne vedem.

Am ieşit în grabă, aşteptând cu nerăbdare să îţi revăd chipul. Adierea blândă a vântului se juca cu şuviţele mele castanii, în timp ce razele soarelui îşi făceau loc printre nori. Era plăcut să privesc peisajul de primăvară, dar mai plăcut ar fi fost să te admir pe tine. În câteva minute ai venit, aşa cum mă aşteptam. Aveai acelaşi zâmbet copilăros pe buze, dar totuşi atât de ispititor. M-ai dezbrăcat din priviri, apoi m-ai întrebat blând ce ascundeam defapt. La început, m-am eschivat, apoi m-am apropiat de tine şi ţi-am şoptit : “ Te iubesc. ” Nu ştiam cum urma să reacţionezi, aşa că am făcut câţiva paşi înapoi şi am aşteptat în tăcere. M-ai căutat cu privirea, apoi mi-ai prins palma în a ta şi mi-ai zâmbit. Ochii tăi spuneau mai mult decât era nevoie să sţiu şi totuşi ai rostit cu vocea ta suavă : ” Şi eu te iubesc. ” În acel moment, inima mi-a stat în loc de fericire. M-ai luat în braţe sub privirile curioase ale soarelui şi m-ai sărutat.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

din Cauza ca nu am mai postat, postez astazi pentru zilele trecute

din Cauza ca nu am mai postat, postez astazi pentru zilele trecute

Soare

Bună dimineaţa, Soare! Mulţumesc pentru că în sfârşit te-ai gândit să mai treci şi pe strada mea. Până acum, totul a fost atât de rece şi de sumbru, încât am crezut că nu voi mai găsi lumina. Deşi afară era primăvara, în sufletul meu simţeam gustul amar al unei dimineţi de toamnă. Acum, nu mai simt asta.

M-am îndepărtat de tot, crezând că aşa va fi mai bine, dar în drumul meu m-am pierdut pe mine. Îmi era atât de dor să mă pot privi în oglindă şi să pot zâmbi. Îmi lipsea o zi în care să mă trezesc cu surâsul pe buze şi să privesc florile, copacii...frumuseţea. Mă simt atât de bine, numai ştiind că eşti aici. Fericirea mă cuprinde în câteva secunde, când parfumul tău mă învăluie. Sunt multe de spus, atât de multe de făcut şi totuşi... nu îmi mai e frică. Cu timpul, le voi face pe toate. Am nevoie doar ca tu să fii aici; să-mi luminezi dimineţile, serile şi inima. 

Povestea unui suflet

Eram astăzi pe drum, iar priveliştea de afară îmi purta gândurile spre alte tărâmuri. Pentru câteva clipe m-am desprins de realitate, dar un coşmar m-a trezit. Un copil era întins pe jos; parcă visa. În jurul său, o mantie sângerie îl învăluia cu atâta rapiditate, încât nu mi-am dat seama că pe obrajii mei curgeau lacrimi arzătoare de durere. Atunci cruda realitate mi-a deschis ochii. Copilul acela nu visa. Mantia din jurul lui nu era din caşmir, ci din sânge, iar ultima lui suflare tocmai îi fusese luată cu atâta nepăsare. Bătăile inimii sale se opriseră, iar sufletul lui se înălţase la cer. Murise...atât de fraged, atât de devreme.
Mi-am întors privirea de la acel tablou pictat cu sânge şi durere şi am izbucnit în plâns. Fiecare lacrimă era un omagiu adus pentru acel copil, a cărui viaţă se curmase atât de brusc. 

Păreri de rău

Stau întinsă în pat, pe jumătate goală; goală de haine şi de sentimente. Mi-e atât de greu să cred că timpul a trecut în zbor, iar vara e pe cale să îşi ia dulcele ei rămas bun. Nu vreau să aceept asta.  Îmi va fi dor să ies din casă şi să mă las mângâiată de razele soarelui. Îmi va lipsi fiecare adiere blândă de vânt, care îmi ciufulea părul, dar cel mai mult îmi vor lipsi serile petrecute alături de cei pe care îi iubesc. Serile în care stăteam până târziu şi râdeam împreună. Mă simţeam atât de bine, încât mi-e greu să renunţ la ele. Mă doare să 

renunţ,  dar nu am de ales. Şi totuşi privesc cu nostalgie cum soarele apune;  e devreme şi totuşi el pleacă.. mă lasă pustiită, lipsită de spertanţă. Îmi fură toate visele şi le îneacă în valurile mării, iar eu rămân învăluită într-o mantie ţesută din regrete şi păreri de rău.

Continue Reading...

Something New

1)Luați cartea cea mai apropiata,deschideți la pagina 18 și scrieți aici rândul al 4-lea
-Nu, am contrazis-o cu un zâmbet energic. Tu ai întârziat.

2)Fără să verificați,cât e ora?
18.40
3)Verificați!
18.52
4)Cum sunteți îmbrăcat/ă?
Pantaloni scurţi şi un tricou alb.
5)Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitați?
Youtube
6)Ce zgomot auziți în afara calculatorului?
O melodie.
7)Când ați ieșit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă?
Acum 10 minute. Am fost în oraş.
8)Ce ai visat ieri noapte?
Nu am putut să dorm, deci nu am visat nimic.
9)Când ați râs ultima oară?
Acum 15 minute.
10)Ce aveți pe pereții încăperii unde sunteți?
Tablouri
11)Dacă ați deveni milionar peste noapte,care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra?
Un aparat de fotografiat.
12)Care este ultimul film pe care l-ați văzut?
Mean girls 2
13)Ați văzut ceva neobișnuit azi?
Nu.
14)Ce părere aveți de acest chestionar?
E ok.
15)Spuneți-ne ceva ce nu știm încă.
Vreau să dorm.

16)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fetiță?
Nu ştiu încă.
17)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi băiat?
Nici asta nu ştiu.
18)V-ați gândit deja să locuiți în străinătate?
Uneori.
19)Dacă ați putea schimba ceva în lume,în afara de politică,ce ați schimba?
Mentalitatea oamenilor.
20)Vă place să dansați?
Da
21)George Bush?
Nu-mi prea pasă.
22)Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?
Videoclipul unei melodii.
23)Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

Oricine.

 

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Mireasma de toamna

Cu nerăbdare păşesc printre covorul de frunze şi mă îndrept sfioasă către tine. Mireasma ta îmbietoare mă ademeneşte, arătându-mi drumul; acel drum care îmi pare atât de cunoscut, încât mă face să alerg de fericire, precum o pasăre care încearcă pentru prima dată să zboare. Culoarea ochilor tăi mă cheamă cu atâta ardoare şi dor, doar printr-o singura privire. Sunt hipnotizată de frumuseţea pe care ai aşternut-o în jurul meu. Culorile mă vrăjesc prin simplitatea lor, iar micuţele vrăbii îmi dau jos pânza de flori, care mi-a înceţoşat mintea până acum. Chiar în acel moment mi-am amintit de tine, mai mult ca oricând. Atât de puternică şi de încrezătoare, precum o zeiţă, te-ai aşezat pe tronul tău de frunze, iar coroana ta presărata cu boabe mici de struguri îţi dă un aer copilăros. M-am închinat în faţa ta, iubită toamnă şi ţi-am urat printre suspine : "Bine ai venit!", pentru că mi-era dor de tine, mi-era dor de mirosul tău, de splendoarea ta. Mi-era dor de tot.

Continue Reading...

Always you

Stăteam astăzi în pat şi primul gând care mi-a încolţit în minte,atunci când m-am trezit, ai fost tu. Ochii tăi care mă dezbracă dintr-o singură privire, mi-au răsărit în minte; atât de frumoşi, atât de sinceri şi atât de înţelegători ca întotdeauna. Zâmbetul tău dulce, care înfloreşte precum un trandafir, atunci când mă vezi. Râsul tău plin de dragoste, atunci când spun o prostie. Mâinile tale calde care mă ating cu atâta delicateţe, ca şi cum s-ar teme să nu dispar. Vocea ta melodioasă, care este cel mai dulce cântec pentru mine. Parfumul tău care îmi face simţurile să tremure de plăcere. Sărutul tău blând, care îmi înmoaie genunchii. Totul este mereu despre tine. Daca tu nu ai exista, eu nu aş putea fi, pentru că oriunde merg, fiecare detaliu îmi aminteşte de tine. Chiar şi cerul îmi aminteşte cât de senini sunt ochii tai. Până şi păsările îmi şoptesc cât de frumos eşti. Şi da, tu eşti al meu.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Is love a mistake?

Uneori mă întreb dacă te poţi îndrăgosti de persoana greşită. Şi nici măcar astăzi nu am aflat răspunsul. Mereu mi-a plăcut să-l privesc de la distanţă, până când fiecare gând de-al meu a devenit realitate. Deşi acele zile au apus de mult şi astăzi pot spune că-l iubesc cu aceeaşi intensitate sau chiar mai mult. Şi tu mă întrebi dacă asta doare? Răspunsul e evident. Doare. Mi-ar plăcea doar să ştie şi el cât de mult a însemnat pentru mine şi cât de mult înseamnă în continuare. Fără el, nu aş simţi mai mult decât poate simţi o stâncă de piatră, adică nimic. Fără el, nu aş putea zâmbi decât o dată pe an şi atunci probabil aş fi nevoită să mă prefac. Pur şi simplu mă întreb, oare este el persoana greşită ? Am auzit că uneori trebuie să dăm ascultare raţiunii, pentru a nu ne răni inima, dar oare este corect? E greşit să iubeşti pe cineva din toată inima, chiar daca ştii că poate el nu te iubeşte? Aş vrea, pentru prima dată să am un răspuns, oricât de dur ar fi el. M-am obişnuit. Adevărul doare. M-am săturat să aştept un miracol. Pur şi simplu, vreau doar să traiesc, fără să-mi fie teamă să-l privesc în ochi. Nu vreau să mă mai hrănesc cu vise, speranţe deşarte şi minciuni.

Fall in love with the wrong person? May be not or may be yes.

 

 

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Emoţiile unui boboc

Cu fiecare clipă mă simt tot mai aproape de sfârşit; sfârşitul de care am încercat să mă ascund până acum cu atâta ardoare. Primii paşi pe care îi voi face în prima zi de şcoală nu vor mai fi purtaţi pe aceeaşi cărare, străbătută de mine timp de opt ani. Va trebui să o las de izbelişte; să o părăsesc, lăsând alte suflete să păşească pe ea cu aceleaşi emoţii pe care le aveam şi eu la început.

Când mă gândesc la prima zi de liceu, simt un nod în gât şi un gol imens în piept. Mi-e frică, dar nici măcar nu ştiu de ce.  Defapt, s-ar putea să ştiu. Nu voi mai vedea aceleaşi chipuri primitoare în prag. Nimeni nu mă va mai îmbrăţisa, spunându-mi cât de mult se bucură să mă revadă şi cât de mult i-am lipsit întreaga vară. Va fi un nou capitol din viaţa mea; presărat cu bune şi cu rele. Sper doar să-i pot face faţă, pentru că i-am promis cuiva că niciodată nu voi înceta să lupt. I-am promis că voi fi la fel de determinată ca până acum, că voi ştii ce îmi doresc şi că voi păşi cu grijă pe treptele vieţii. I-am promis că voi face tot posibilul pentru a nu cădea de pe vreo treaptă, dar dacă se va întâmpla, voi încerca să mă ridic doar pentru el şi am de gând să-mi ţin promisiunea cu orice preţ. Nu contează la ce va trebui să renunţ sau cu ce mori de vânt va trebui să mă lupt.

Acum privesc pozele vechi cu foştii mei colegi şi zâmbesc. E timpul să le las deoparte, să-mi iau geanta şi să plec. “E un nou început. Zâmbeşte şi totul va fi bine.” mi-ar fi zis ei. Cu lacrimi de sânge, îmi mut privirea de pe ele şi mă îndrept spre uşă. Scot cheile şi plec. “ Mult succes, bobocel. “ îmi urează şi mama din bucătărie.

Şi uite că am plecat. Cerul pare mai senin astăzi dimineaţă. Soarele pare mai arzător decât până acum. Nici măcar în zilele de vară nu era atât de zâmbitor şi asta doar pentru că am pornit pe alt drum. Mă las cuprinsă de emoţii şi continui să merg. În urma mea rămânde doar 

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Joc de copii

Ce mă face să zâmbesc? Asta e o întrebare la care mulţi dintre noi ar găsi zeci de răspunsuri pline de imaginaţie, în afară de mine. Spun asta pentru că defapt un singur lucru mă face să zâmbesc cu adevărat acum.  Aş vrea să îi pronunţ numele la nesfârşit pentru că pur şi simplu îmi aduce un surâs plin de căldură pe buze. Aş vrea să mă ia în braţe tot timpul, pentru că numai îmbrăţişarea lui mă face să tresar. Îmbrăţişarea lui dulce, plină de viaţă, presărată cu fire de iubire şi afecţiune. 

Deşi nimeni nu apreciază legătura dintre noi, pentru mine înseamnă exagerat de mult. E prietenul meu. Îmi este interzis şi totuşi continui jocul, încălcând regulile. Atunci când vorbesc de el, zâmbetul meu înfloreşte. Faţa mi se luminează. Sunt exact ca un copil, fascinat de o jucărie nouă, doar că eu nu mă pot plictisi de ea. Pentru mine, niciodată nu se învecheşte. Atât de frumoasă, dar totuşi de neatins. Atât de..perfectă şi de fragedă, încât simt nevoia mereu să o protejez. Dacă cineva l-ar răni pe el, aş simţi aceeaşi durere. M-aş simţi vinovată ca nu l-am protejat. Sună prostesc, dar asta simt şi nu îmi pare rău, chiar dacă sentimentele mele trebuie ţinute în frâu. Poate într-o zi şi el va şti asta.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Eşec

Atunci când încerci să urci necontenit, pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti, se mai întâmplă să şi cazi. Poate că doare atunci când dintr-o dată cineva îţi taie aripile şi priveşte cu superioritate cum te prăbuşeşti într-un abis plin de lacrimi, pictat în culori sumbre, dar asta nu înseamnă că totul s-a sfârşit. Poate că ai pierdut o luptă, dar încă mai poţi câştiga războiul. Cel puţin, eu aşa gândesc.

Până acum câteva zile, nu am ştiut cum e să îţi doreşti ceva cu adevărat şi să-ţi ratezi şansa. Poate că nu am avut noroc; poate că nu am muncit suficient de mult. Nici eu nu ştiu defapt ce s-a întâmplat. Cert este că am pierdut, dar asta nu înseamnă că nu o să mai am alte şanse de acum. Drumul meu e abia la început şi nu am de gând să mă opresc. Voi continua să păşesc cu atenţie pe treptele vieţii şi să privesc înainte, orice ar fi.

Ce nu te omoară, te face mai puternic şi în plus o experienţă nouă nu strică niciodata. Merită să încerci să faci ceea ce îţi place, chiar dacă poate nu reuşeşti din prima. Mereu va exista o speranţă pentru fiecare dintre noi. Şi mereu vom găsi măcar o uşă deschisă, unde în prag va fi cineva care să ne aştepte cu braţele larg deschise, pentru a întâmpina un nou început. Nu avem nevoie decât de puţin curaj pentru a ne urma visele şi pentru a ajunge cât mai sus; pentru a încerca să atingem perfecţiunea.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Dare to dream

Cu ochii în lacrimi, păşesc pe apă. Încerc să ajung la tine, dar vederea mi-e înceţoşată. Îmi este atât de frică să nu mă rătăcesc pe drum şi să mă pierd în neant. Ridic capul spre cer şi zăresc o stea. Pare atât de vie, încât tresar. Lumina ei mă orbeşte. O privesc cu veneraţie, apoi îmi plec ochii în jos. Nimic nu s-a schimbat. Mai fac câţiva paşi, dar sunt în zadar. Tăcerea domneşte în continuare. Îmi pot simţi bătăile inimii. Îmi pot auzi respiraţia accelerată de temerile mele. Unde eşti?

Aş fi vrut să strig spre tine. Poate aveai de gând să mă auzi, dar vocea mea era pustiită. Nu puteam să scot nici măcar un sunet. Mă simţeam atât de neputincioasă. Nu mă puteam lupta cu necunoscutul. Nu în noaptea asta, când totul părea atât de înălţător, pe lângă fiinţa mea mică şi pricăjită. Eram precum un peşte care se zbate pe uscat; precum o pasăre fără aripi; precum un copil fără vise. Cum am ajuns aşa, nici eu nu mi-am dat seama. Îmi aminteam doar că m-am pus în pat, după o zi obositoare şi ultima mea dorinţă fusese doar să adorm; să mă cufund în lumea viselor şi să uit de realitate. Oare se îndeplinise?

Răspunsul veni aprig şi scurt. M-am trezit, căzând parcă din cer. Razele blânde ale soarelui se strecurau printre jaluzele. Un firişor mic de lumină îmi mângâia faţa acoperită de broboade lungi de transpiraţie. Totul era bine acum. Nu fusese decât un vis urât. Aşa cum l-ar numi cei mai mulţi dintre noi, un coşmar.

Zuzu Zuzu 

Continue Reading...

8 martie

Pe 8 martie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Femeii. Prima zi s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte cîteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai tîrziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începînd cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care pînă atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

În România în ziua de 8 Martie se sărbătoreste Femeia. Pânâ în decembrie '89 se vorbea de ziua mamei dar după revoluţia din 1989 ziua mamei a fsot înlocuită cu ziua femeii.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Perfect

Noi suntem precum o melodie făra cuvinte. Îţi pot citi gândurile, numai privindu-te în ochi. Ştiu fiecare cuvânt pe care urmează să-l rosteşi, pentru că am învăţat să te cunosc cu adevărat. Am devenit un fel de umbră a ta. La orice pas, eu voi fi lângă tine. Te voi susţine. Te voi prinde, înainte să cazi şi-ţi voi şopti că te iubesc. Ştiu că şi tu ai face la fel pentru mine. Nu mă întreba de ce, dar pur şi simplu ştiu.

Tu eşti simfonia sufletului meu. Nu mi-aş dori să schimb absolut nimic la tine. Tu eşti cea mai frumoasă parte a zilei. Ai inocenţa unui copil. Ai strălucirea unui răsărit de soare. Ai calmul unui bătrân şi răbdarea pe care adesea o au părinţii cu cei mici. Eşti perfect. Perfect pentru mine. Eşti precum curcubeul după ploaie. Îmi luminezi fiecare clipă, doar fiind alături de mine. Îmi faci ziua mai bună atunci când zâmbeşti. Da, ai cel mai frumos zâmbet din lume, doar atunci când eşti alături de mine. Asta cred eu, înseamnă să iubeşti.

I’d give my heart. I’d give my soul. Just for you, my love.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Zâmbet

Astăzi, dăruieşte-i unui străin unul dintre zâmbetele tale. S-ar putea să fie singura rază de soare pe care o vede întraga zi. Asupra acestui lucru am contemplat întreaga noapte. Sună atât de frumos şi uneori mă întreb dacă este cu adevărat real. Atunci când îmi zâmbeşte cineva, primul lucru care îmi vine în minte este să îi zâmbesc înapoi. Aş putea spune că e ca un relfex, pe care nu îl pot controla. Mi-ar plăcea ca toată lumea să poată împărţi zâmbete în fiecare dimineaţă. Viaţa ar fi mult mai frumoasă dacă în loc de o poruncă, am primi un surâs blând şi o strângere călduroasă de mână. Oare nu ar fi mai simplu ca atunci când cuvintele nu-şi au rostul, să zâmbeşti pur şi simplu şi să te arunci în braţele celui iubit? Ba da, ar fi. Dar poate că atunci destinul nostru ar căpăta un alt sens. Lipsit de greutăţi. Lipsit poate chiar şi de suferinţă, pentru că în acel moment am avea tendinţa de a schimba lacrima amară cu un zâmbet dulce.

Aş vrea să văd feţe fericite peste tot -  Oameni, mergând pe stradă, cu o privire senină şi plină de înţelegere. Copii, alergând cuprinşi de veselie pe câmpul împânzit cu flori. Iar eu, culegând un buchet de zâmbete şi dăruindu-ţi-l ţie, cititor drag.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...