O rază blândă de lumină, călăuzită de soare pătrunse în cameră. M-am ridicat cu greu din pat şi m-am îndreptat către fereastra. Am deschis-o, apoi am simţit cum o mireasmă îmbătătoare îmi inundă toate simţurile,scăldându-le într-un izvor de plăcere. Era primăvara.
Credeam că o dată cu venirea acestui anotimp, viaţa mea va fi pictata cu stropi de fericire şi speranţă, dar m-am înşelat. Deşi natura se trezise la viaţă, simţeam cum inima mea rămâne împietrită. Acelaşi gol îmi oprea respiraţia, iar gândurile mele purtate pe aripi de vânt tot la tine zburau.
De ce ? M-am întrebat în şoaptă,încercând să îmi ţin sentimentele în frâu. Mereu era aceeaşi întrebare, lăsată fără răspuns. Întotdeauna aceleaşi gânduri care mă bântuiau nopţi întregi,fără sens. Eram pierdută într-un labirint,rătăcind prin amintiri. Eram doar un naufragiat al viselor de odinioară şi totuşi am încercat să evadez din anonimat, însă fără noroc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu