În camera aceea rece nu putea pătrunde nimeni. Sufletul meu era atent numai la păstrarea acelei fantome de parfum.
Aveam nevoie de o mângâiere caldă, de o dezmierdare sufletească , de o clipă de linişte şi nimic mai mult.
Speranţa părea acum un fulg prefirat prin inimă în amintire. Aş fi vrut pentru o clipă să mă scufund în apele învolburate ale somnului şi să uit de fantasmele trecului care îmi întunecau sufletul , dar o rază blândă de soare se strecură încet pe fereastră luminându-mi chipul . Era dimineaţa. Un zâmbet stins îmi înflorise în colţul gurii , privind cerul pictat cu nuanţe de turcoaz.O nouă zi , un nou început radia printre nori .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu