Era plăcut să stau acolo , întinsă pe iarba acoperită de rouă . Simţeam cum adierea dulce a vântului îmi mângâia cu delicateţe fiecare trăsătură a feţei. O rază blândă de soare se revărsa pe pământ , făcându-mă să îmi deschid pleoapele şi să privesc albastrul nesfârşit al cerului . Era un peisaj parcă desprins din basme .
Totul părea atât de simplu , în acea zi , când timpul se oprea în loc doar pentru mine . M-am cufundat în visare , lăsând în urmă cruda realitate , pentru că în lumea mea de basm , nimic nu mă putea răni .
Şi atunci am simţit cum o lacrimă arzătoare mi se prelinge pe obraz . Era o lacrimă de fericire .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu