Păşesc pe cărare , ca printre vise şi privesc oamenii cu mirare. Sunt atât de preocupaţi de grijile lor, încât uită să se oprească pentru o clipă , să zâmbească şi să se bucure de viaţă. E doar o simplă zi de primăvară şi totuşi soarele străluceşte mai tare ca niciodată, sau poate aşa mi se pare mie. Mi-ar fi plăcut să am un aparat de fotografiat la mine şi să capturez pentru o secundă acel peisaj de basm, dar din păcate nu am.
Cu cât mă gândesc mai tare la căldura care îmi invadează trupul, chipul meu se luminează, iar zâmbetul meu se măreşte. Nu m-am mai simţit niciodată atât de plină de viaţă. Mă simt bine. Poate că sunt prea euforică, dar nimeni nu poate să mă condamne. Vara e pe aproape. Îi pot simţi mireasma dulce. Îi pot vedea aripile deasupra cerului senin. Îi pot şopti la ureche cât de mult am aşteptat-o.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu