Stau în camera goală şi privesc către lumea de afară .Mă simt abandonată şi rece, sub o pătură ruptă şi veche . Sufletul meu doarme , iar noaptea rece, încet încet se lasă peste lume, peste străzile goale...tot mai goale .
Se aude clopotul în depărtare, de la biserica cea veche , iar lumina se stinge şi îngerii se duc la culcare.
Oraşul doarme liniştit, scufundat în visare şi peste tot e întuneric , iar tăcerea domneşte .
Se aude clopotul în depărtare, de la biserica cea veche , iar lumina se stinge şi îngerii se duc la culcare.
Oraşul doarme liniştit, scufundat în visare şi peste tot e întuneric , iar tăcerea domneşte .
Pe masa veche , o lumânare se încăpăţânează să nu moară , iar deasupra, un ceas, încolţit şi el de frig,îmi spune-n şoaptă că tot e trecător şi timpul nu apune.
Gândul încet încet mă poartă pe cărarea spre trecut, iar eu îmi sprijin fruntea în palmele îngheţate , încercând să nu adorm . Pleoaple amorţite cad peste ochii goi şi palizi , iar eu mă las purtată uşor de valurile gândurilor mele , presărate cu amintiri , dar ceasul mă trezeşte şi visul se destramă.
În camera mea rece lumânarea a încetat să mai ardă şi paşii mei s-au pierdut în noapte.
Gândul încet încet mă poartă pe cărarea spre trecut, iar eu îmi sprijin fruntea în palmele îngheţate , încercând să nu adorm . Pleoaple amorţite cad peste ochii goi şi palizi , iar eu mă las purtată uşor de valurile gândurilor mele , presărate cu amintiri , dar ceasul mă trezeşte şi visul se destramă.
În camera mea rece lumânarea a încetat să mai ardă şi paşii mei s-au pierdut în noapte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu