Ultima pagină

Ultima pagină

Îmi amintesc cu nostalgie cum alergam pe nisip, contopiţi de o vrajă surdă, atât de îndrăgostiţi şi de uituci. Marea îşi sălta valul în mândria sa albastră, visând şi ea la fel ca noi. Respiraţia ta îmi mângâia auzul, iar buzele tale sărate îmi şopteau o poveste. Eram îmbătaţi de parfumul verii, în timp ce soarele mergea alene să se culce, iar tu mă sărutai cu atâta ardoare, încât mi se înmuiau genunchii, dar nu îmi era frică. Ştiam că mă vei prinde, dacă aveam să cad.  Alergam precum nişte nebuni pe plajă, căzând apoi pe nisipul fierbinte, râzând în hohote. Eram fericiţi. Cu acordul nimănui, am scris cartea iubirii împreună. Am umplut-o cu capitole reale, zi de zi. Lacrimi de fericire s-au aşternut pe ultima pagină, căci deşi cartea se terminase, noi eram încă împreună.

Cum?

Lacrimi de sânge îţi acoperă chipul atunci când mă priveşti. Aceaşi ochi cu sclipiri de smarald se uită temători. Nu ştiu cu ce ţi-am greşit, dar durerea pe care o citesc în străfundul lor îmi sfâşie inima. Cum aş putea să te rog să uiţi de noi, când eu nu pot să fac un pas fără să mă gândesc la tine? Cum aş putea să-ţi cer să mă urăşti, când defapt eşti singurul care-mi aduce zâmbetul pe buze? 
Atâtea întrebări fără răspuns mă frământă, iar tu nici nu-ţi poţi da seama. Continui să mă priveşti fără să spui nimic. Ochii tăi sunt goi acum; lipsiţi de orice expresie. Doar durerea se poate oglindi în ei şi totuşi ea nu te-a oprit.Te-ai apropiat de mine şi m-ai întrebat cu glas melancolic : "Cum?"
Numai acea întrebare era în mintea noastră, absorbindu-ne visele şi fericirea, dar sărutul tău a risipit orice urmă de îndoială şi a făcut loc unui seniment mai nobil: dragostea.

Te iubesc pentru că...

Te iubesc pentru că exişti

Te iubesc pentru că te-am cunoscut

Te iubesc pentru că te-am pierdut de câteva ori
Te iubesc pentru că de fiecare dată te-am recuperat
Te iubesc pentru că m-ai iertat
Te iubesc pentru că mi-ai arătat cum să-nvăţ din greşeli

Te iubesc pentru că mă înţelegi
Te iubesc pentru că m-ai făcut să plâng de fericire
Te iubesc pentru că nu m-ai certat când am greşit
Te iubesc pentru că m-ai ajutat să mă schimb
Te iubesc pentru că-mi faci plăcerile
Te iubesc pentru că-mi dai dreptate .. uneori
Te iubesc pentru că nu mă minţi

Te iubesc pentru că ai încredere în mine
Te iubesc pentru că nu ai plecat atunci când ai zis că o faci
Te iubesc pentru că mă alinţi
Te iubesc pentru că ştii cum să mă împaci atunci când mă supăr
Te iubesc pentru felul în care mă săruţi
Te iubesc pentru că ştii când să taci
Te iubesc pentru că mi-ai dovedit că şi tu o faci
Te iubesc pentru că ştii să mă faci fericită
Te iubesc pentru că mă trezeşti la realitate .. uneori
Te iubesc pentru că m-ai învăţat să sufăr din dragoste
Te iubesc pentru că, deşi nu pare, sunt importantă pentru tine
Te iubesc pentru că mă faci mereu să te iert
Te iubesc pentru că-mi spui tot timpul adevărul, oricât de dur ar fi el
Te iubesc pentru că atunci când sunt cu tine, uit de probleme
Te iubesc pentru că-mi arăţi cum eşti tu cu adevărat
Te iubesc pentru că ştii când sunt supărată
Te iubesc pentru că mă faci să fiu alta când sunt cu tine
Te iubesc pentru că nu te-ai săturat de mine .. încă
Te iubesc când mă ţii în braţe
Te iubesc când mă mângâi
Te iubesc chiar şi când eşti nesimţit
Te iubesc când zâmbeşti
Te iubesc pentru că tu mă vezi altfel decât ceilalţi
Te iubesc pentru că mă placi
Te iubesc pentru că alături de tine pierd noţiunea timpului
Te iubesc când îmi baţi apropouri că mă iubeşti
Te iubesc pentru că doar când te văd, mi se face ziua mai bună
Te iubesc pentru că nu cunosc alte frici în afara singurătăţii
Te iubesc pentru că mă accepţi aşa cum sunt
Te iubesc pentru că m-ai ales pe mine de multe ori, în defavoarea altora
Te iubesc pentru că doar atunci când vorbesc de tine, îmi înfloreşte un zâmbet în colţul gurii
Te iubesc pentru că eşti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat

Te iubesc pentru că mă priveşti într-un mod diferit

Te iubesc pentru că eşti gelos

Te iubesc pentru că eşti tu.

Am plecat

Picăturile de ploaie se preling pe geam. Timpul s-a scurs într-un mod dramatic, iar noi am ajuns să ne privim ca nişte străini. Nici măcar ploaia nu mai poate spăla rănile pe care mi le-ai pricinuit; nici măcar anii nu-ţi vor şterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta uşurinţă cândva. Mi-am dat seama că noi doi nu mai suntem de mult în acelaşi film.
Ar fi păcat să ne minţim, căci nu am face decât să adâncim rănile prezenze deja în sufletele noastre. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi ţi-am spus că-mi pare rău, dar de astăzi prefer să mergem fiecare pe drumul său. Mereu te voi păstra într-un colţ de suflet şi îmi voi aminti cu drag că pentru câteva zile m-ai făcut fericită.

“Am plecat. Te las… Ai grijă de tine!

Speranţe înşelate

E uşor să priveşti cum lumea cuiva se prăbuşeşte; cum sentimentele acelei persoane se risipesc prin aer, împrăştiind tristeţe şi melancolie, dar oare e la fel de uşor când acea persoană eşti chiar tu? Nu, nu e. Pentru că visele tale au însemnat mai mult decât orice realitate pentru tine, iar fără ele viaţa înseamnă moarte. Ce rost mai are să trăieşti când vezi că tot ce-ai construit s-a făcut scrum, iar cei pe care i-ai iubit te-au lăsat singur, lipsit de ajutor, în obscuritate, fără nici un resentiment. Singurele lucruri pe care le mai ai sunt regretele şi lacrimile. În ele te vei îneca, până îţi vor răpi şi ultima suflare, apoi lumina se va stinge. Cortina va cădea. N-ai fost decât un actor într-o lume atât de mare. Un simplu pion, ce-a fost sacrificat pe-o tablă de şah...

Amurg de vise

Sunetul dulce al valurilor îmi mângâia blând auzul. Priveam cu sfială marea; acea întindere nesfârşită care adăpostea atâtea taine în profunzimea ei. Aş fi putut să mă pierd în intensitatea ei, dacă micii stropi de apă nu s-ar fi luat la întrecere cu vântul şi n-ar fi ajuns la picioarele mele, făcându-mă să tresar. Apa era rece, dar sentimentul acela pe care-l transimtea era dureros de plăcut. Îmi mângâia cu tandreţe pielea, răspândind fiori în interiorul meu.

Am privit temătoare linia orizontului. Soaerele avea să apună curând. Dârele acelea lungi şi rozalii prevesteau sfârşitul zilei. Micul bulgăre de lumină parcă se scufunda în mare, contopindu-se cu ea şi lăsându-se cuprins în îmbrăţişarea ei. Regina palidă a nopţii, luna, îşi făcea loc printre norii trecători.

Deşi noaptea îşi împletea pânza ei rară, amurgul acesta avea ceva special; putea îndeplini vise. M-am aruncat în apă, lăsându-mă purtată pe aripi de zefir, profund impresionată de frumuseţea inocentă a acelui peisaj. Şi visând, visând...

Mireasmă de vară

Lasă-mă să zbor către cer, căci vreau s-ating un nor. Îmi doresc doar să plutesc în neştire deasupra lumii şi să zăresc cu coada ochiului zâmbetul tău senin, pentru că poate atunci ai realiza cât de departe aş merge pentru tine. Pentru o simplă privire din partea ta, aş fi în stare să sacrific tot ce am, fără măcar să clipesc. Şi oare ştii de ce ? Nu, nu pentru că te iubesc, ci pentru că eşti aer pentru mine. O clipă fără tine doare, iar atunci când apari în faţa ochilor mei, e cel mai frumos moment al zilei, pentru că ştiu că mă vei lua în braţe şi îmi vei spune cât de mult ţi-am lipsit, apoi îmi vei pecetlui buzele cu sărutul tău blând, iar eu voi cădea pradă unei dulci visări fără de sfârşit. Şi totuşi visul se destramă, căci tu îţi iei zborul şi mă priveşti nepăsător, lăsând în urmă doar lacrimi de durere şi mireasma unei iubiri de-o vară. Acel parfum, împânzit cu tristeţe şi melancolie pe care îl port zi de zi cu mine, de când ai plecat.

Sfârşit

Mă gândeam la cât de incoerent părea să treacă timpul, învăluit în ceaţă uneori, cu imagini unice care se distingeau mai clar decât altele. Iar apoi, alteori, fiecare secundă era plină de înţeles, conturată în mintea mea.

Timpul a trecut în zbor, iar noi am ajuns la sfârşit. Nu credeam că urma să vină şi clipa asta, dar uite că a sosit cu paşi repezi, iar acum bate la uşă. Trebuie să deschidem cu zâmbete dulci şi să îmbrăţişăm cu drag ultimele clipe petrecute împreună, pentru că timpul e aprig şi nu se mai întoarce înapoi pentru noi. Cei opt ani care au trecut, au fost poate cei mai frumoşi din viaţa mea, dar vor urma şi alţii. Probabil că nu veţi fi toţi alături de mine, dar în inima mea fiecare se va regăsi, pentru că oriunde am fi, noi facem istorie. Îmi este greu să mă despart de voi, aşa că nu voi spune adio. Pare mai uşor. Poate doar un simplu “ pe curând “ ar fi mai potrivit. Ştiu că aş putea umple câteva pagini despre voi, dar nu o voi face, pentru că nu aş face decât să răsucesc cuţitul în rană. Acum lăsăm totul în urmă pentru că sfârşitul acesta deschide porţile către un viitor strălucit, către un nou început care ne aşteaptă cu braţele deschise.

P.S. : Poate că sună prea simplu, dar vă iubesc şi ţin să vă mulţumesc din suflet pentru că voi m-aţi învăţat ce înseamnă prietenia în tot acest timp.

Reacţie

Camera e goală. În jurul meu este doar întuneric, umezeală. Am aprins un chibrit. Sulful mi-a tăiat respiraţia pentru un moment. Mă ustură. În sufletul meu are loc o reacţie. Cu fiecare clipă, simt cum pulsul îmi creşte, iar bătăile inimii răsună ca un ecou în interiorul meu. O picătură de dragoste reacţionează cu acida ură. Îmi mai trebuie ceva şi o voi rezolva Doar puţină minte şi poate chiar puţină imaginaţie şi totul va fi gata.
Cristalele mărunte ale dragostei mă sfâşie. Durerea mă învăluie şi mă scaldă într-un ocean adânc. Închid ochii şi încerc să respir. Te-ai fi gândit că ura e cea odioasă, dar nu e.
Ce vis ?
Ce vis ipocrit mă vrea doar pentru el ?
Mai bine ura !
De ce iubesc dacă urăsc ?
Se combină împreună : dragoste cu ură. Exact ca atomii unei molecule.
E letal pentru trupul acesta slab.
Firavul ion al realităţii cedează... dispare încet. O flacără albastră pâlpâie în faţa ochilor mei. Îndepărtează ceaţa şi îmi redă porţia de oxigen, dar poate e prea mică porţia asta...Asfixiere.
Claustrofobie. Flacăra dispare. Aerul dispare.
De ce visele vin singure la mine ?
Eu nu le vreau.
Trăiesc aici.
Real.
Visul e o otravă. Nu îl vreau ! Dar se colorează în mintea mea, în trup, în suflet !
Trăiesc un vis.
Mereu o voi face.
Ma răpeşte.
Otrava e în trupul meu.
Nu mă atinge !
Nu mă gusta !
Sunt heroină. Sunt un drog .
Sunt o nălucă.
Sunt un vis frumos, dar urât pentru tine.

Te...iubesc

Te-am privit de atâtea ori în ochi, dar niciodată nu am vrut să privesc dincolo de ei. Îmi era teamă de ce puteam zări în profunzimea lor. Am încercat să mă ascund după fiecare zâmbet pe care ţi-l arătam, dar a fost în zadar, pentru că într-o zi m-ai prins. Nu ai spus nimic atunci. Doar m-ai cuprins în braţe, aşa cum făceai şi înainte, dar parcă de data asta ceva era schimbat. Mă simţeam atât de aproape de tine, încât mirosul parfumului tău îmi scălda simţurile într-o mare de plăcere. Am rămas acolo, tăcută , până când am realizat că ar fi timpul să întrerup acest moment. M-ai lăsat să plec, fără să mai spui nimic. Mă simţeam vinovată pentru că nu avusem suficient curaj să te privesc cu adevărat. Mă învinuiam pentru că nu am putut să las barierele jos nici măcar pentru un moment. Atâtea gânduri se învârteau în mintea mea şi tot atâtea scenarii prindeau viaţă. “Cum ar fi fost dacă ţi-aş fi spus defapt ce simt ?” am întrebat sfioasă, dar nimeni nu a răspuns.

Spre seară m-am pus în pat, în speranţă că voi putea dormi măcar câteva ore, dar m-am înşelat. Nu am închis un ochi toată noaptea, gândindu-mă din nou la tine. Erai mai presus de orice zeitate pentru mine. Erai Dumnezeul meu. Ştiam că nu mai puteam rezista mult cu conştiinţa încărcată, aşa că am pus mâna pe telefon de dimineaţă şi te-am sunat. Vocea ta blândă m-a întâmpinat, iar la auzul ei pur şi simplu m-am blocat. Nu puteam să fac asta, sau cel puţin nu la telefon, aşa că te-am rugat să ne vedem.

Am ieşit în grabă, aşteptând cu nerăbdare să îţi revăd chipul. Adierea blândă a vântului se juca cu şuviţele mele castanii, în timp ce razele soarelui îşi făceau loc printre nori. Era plăcut să privesc peisajul de primăvară, dar mai plăcut ar fi fost să te admir pe tine. În câteva minute ai venit, aşa cum mă aşteptam. Aveai acelaşi zâmbet copilăros pe buze, dar totuşi atât de ispititor. M-ai dezbrăcat din priviri, apoi m-ai întrebat blând ce ascundeam defapt. La început, m-am eschivat, apoi m-am apropiat de tine şi ţi-am şoptit : “ Te iubesc. ” Nu ştiam cum urma să reacţionezi, aşa că am făcut câţiva paşi înapoi şi am aşteptat în tăcere. M-ai căutat cu privirea, apoi mi-ai prins palma în a ta şi mi-ai zâmbit. Ochii tăi spuneau mai mult decât era nevoie să sţiu şi totuşi ai rostit cu vocea ta suavă : ” Şi eu te iubesc. ” În acel moment, inima mi-a stat în loc de fericire. M-ai luat în braţe sub privirile curioase ale soarelui şi m-ai sărutat.

Zuzu Zuzu