Toti visam

  - Ce iti doresti sa fii .. atunci cand vei fi "mare"? 
  O priveam cu ochii mari,sinceri.Notiunea de "om mare" mi se parea un viitor atat de indepartat.. Eram o copila,si pentru mine nu conta decat prezentul.As fi urat intrebarea pe care mi-o adresase, dar nu puteam. Eram doar un copil,si tot ceea ce puteam oferi era iubirea neconditionata si sincera.
  - Scafandru.
  Mama ma privea cu ochii mari,uimita.
  - Iubito,dar tu nu stii sa innoti.Tie iti este frica de apa.Nu vei fi niciodata un scafandru.Stii asta,nu?
  - O sa fiu.. o sa vezi.
  L-am luat pe Teddi (ursuletul meu de plus cu care dorm de la 6 ani) si m-am inchis in camera mea.Am plans un timp,dupa mi-am revenit..dar nu am uitat intamplarea.L-am rugat pe bunicul sa imi cumpere o enciclopedie dedicata studiului lumii acvatice,si am inceput sa invat fel de fel de denumiri ale unor pesti viu colorati, specii de rechini si balene, am inceput sa desenez stelute de mare.. parea ca imi urmez visul.Si totusi, nu am reusit niciodata sa invat sa inot.

  - Ce vrei sa te faci cand vei fi "mare"?
  Aveam 13 ani si credeam ca lumea e a mea.Am privit-o pe mama in sila,crezand ca replica este spusa doar asa.. ca sa faca conversatie.
  - Ce iti pasa tie?
  - E o intrebare fireasca.Cresti.Cresti,si eu vreau sa iti stiu dorintele.. draga mea,trebuie sa iti cunosc visul, altfel cum as putea sa te ajut sa ti-l indeplinesti?
  - Criminalist.
  Mama ma privea socata.
  - Astea nu sunt glume..
  - Mama,te inseli.Vreau o meserie care sa ma provoace,vreau mister,vreau sa fiu criminalist in New York.. Mama,ador orasul ala,am vazut atatea filme politiste.Sunt facuta pentru asta.
  - Draga mea,esti prea sensibila.Meseria aceea nu ti se potriveste.
  - Crezi tu..
  Am continuat sa citesc romane politiste cu lanterna,sub patura,pana cand adormeam.Am continuat sa urmaresc CSI,sa invat compozitia luminolului pe de rost,sa "studiez" cazurile unor celebrii criminali in serie.. pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea privi niciodata un om mort ca pe un simplu caz.Si atunci am renuntat..

  - Ce facultate vrei sa urmezi?
  Aveam 14 ani si pierdeam timpul.Nu intrasem la ce liceu imi doream,si eram cam suparata.Trecusem printr-o depresie si ma simteam singura.
 - Vreau sa fiu psiholog.
 - Iubito,dar cum crezi ca vei putea fi un psiholog bun daca nu esti capabila sa iti rezolvi propriile probleme?
  Am inceput sa plang.Avea dreptate,avea dreptate iar eu nu ma simteam pregatita sa recunosc asta.

  A trecut timpul.Mi-am dat seama ca unele vise sunt doar niste iluzii in care de multe ori investim prea mult suflet,dar care ne ajuta sa supravietuim intr-o lume "a lor",dar sunt si acele vise care trebuie urmate, pentru ca fac parte din propriul destin.
  Acum tot ce vreau este sa scriu.Poate voi deveni un jurnalist cunoscut si voi calatori prin toata lumea, chiar si pana in New York.Si poate voi reusi si sa ma scufund in Marea Rosie, admirand multicolorul recif de corali.Si as putea fi un fel de psiholog pentru cei mai buni prieteni.. chiar daca nu sunt capabila sa imi dau sfaturi singura.
  Momentan doar visez..