Bal mascat

   Statea ghemuita,privind in gol.Mai avea putin si plangea,dar reusea sa se abtina.De-a lungul vietii isi inghitise atat de multe lacrimi,ca nu mai conta daca plangea sau nu.. dar ca intodeauna,se abtinea.
 - Nu voi intelege niciodata de ce m-au obligat sa merg la psiholog.Nu la mine este problema,ci la ei.. Nu sunt nebuna.
 - Nu sunt psihiatru.Bineinteles ca nu esti nebuna.Acum spune-mi tot ce ai pe suflet.
 Psihologul o analiza cu o privire inexpresiva.
 - Nu mai pot sa ma mai prefac.Ma intelegeti?
 - Cum vezi tu viata?
 - Ca un joc.Toti se joaca,si prea putini sunt aceia care se tem sa raneasca.
 - Stai,stai putin.. ai zis ca viata e un joc.Ce fel de joc?
 - Imaginati-va un bal mascat.Nimeni nu vrea sa renunte la propria masca.Parerea celorlalti e prea importanta.Mult prea importanta..
  In ochi ii aparura primele lacrimi.Psihologul o privi zambind si ii intinse o batista.
 - Tu te ascunzi dupa o masca?
 - Ca toti ceilalti,da.. Si incep sa ma urasc pentru asta.
 - "Urasc" poate e un cuvant prea mare..
 - Ba nu,eu chiar asta simt.
 - De ce "te ascunzi" sub o masca?De ce ti-e frica sa arati tuturor cine esti cu adevarat?
 Copila isi musca buzele.
 - Mi-e frica..
 - De?
 - De oameni.
 - Ti-e frica de tine.. 
 Il privi surprinsa.
 - De mine?
 - Bineinteles.Gandeste-te: oamenii in si pleaca.Parerea lor nu ar trebui sa conteze.Ai vrea ca ei sa te placa pentru ceea ce esti,sau sa adore o masca a ta?Gandeste-te ca atunci cand vei dori sa renunti la masca, nu vei avea nici o certitudine ca ei vor simti aceleasi lucruri pentru tine.
  - Cred ca aveti dreptate..
 - Esti inca tanara,ai toata viata inainte.Vei mai cunoaste atatea persoane,vei vizita atatea locuri,vei imparti atatea zambete si cu siguranta vei mai varsa si alte lacrimi.. doar incearca sa fii tu.
 - Nu cred ca voi reusi sa scap de masca asta.. uneori o confund cu propriul chip.
 Psihologul se ridica, ii lua batista din mana si ii sterse lacrimile.
 - Ai facut-o deja.M-ai lasat sa vad dincolo de ea.. si asta e tot ceea ce conteaza.