Trupurile ni se transformă în spirale Când omenirea dispare în noapte şi Astrele se aşează în braţele tale Căutând vise ce le`au crezut departe. Fire roșii de mătase înconjoară Liniștea asurzitoare dintre ploi Eram doar un suflet rătăcit odinioară Și am fost salvată de voi... De lumina din încheietura viselor De poveștile care își căutau sfârșitul De tine pășind pe vârful petalelor De steaua care ne urmărea cu gândul. Nu am ce să mai cer de la viață Când am lângă mine tot ce e mai Valoros și strâns legat cu ață Aurită cu stropi de soare și vai... Ne înecăm din nou în valuri De fericire și oceane de dor Dar revenim pe aceleași maluri Scăldate de amintiri și e atât de ușor Să mă transform în cel mai rar Diamant când îmi atingi aripile. E cel mai divin dar Când luna ne privește trupurile. O veșnicie e prea puțin pentru mine Să îți arăt câtă dragoste se poate ascunde Sub pielea arsă de zâmbete pentru tine. În sufletele noastre pătrunde