Şi astăzi iubesc

Stropii mărunţi de ploaie se preling pe geam. Lacrimile mele arzătoare se scurg o dată cu trecerea timpului.  Îmi lipseşti atât de mult.
Poate că eram nişte copii, dar ne iubeam. Înca îmi aduc aminte cum mă ţineai în braţe. Sufletul meu era plin de căldură. Soarele se oglindea în el cu atâta drag, încât simţeam o durere dulce, scăldată în plăcere. În ochii mei se reflecta lumina blândă a acelor zile de vară şi asta datorită ţie. Acum nu mi-a mai rămas decât o amintire, pe care o preţuiesc mai mult decât viaţa însăşi.

Aş vrea să îţi mai văd doar o dată chipul. Tu ai alunga furtuna care s-a abătut peste trupul meu. Rafalele de vânt şi norii plini de nostalgie s-ar risipi numai la simpla ta atingere.

Cum aş putea să uit cum noi ne iubeam prin mansarde? Cum aş putea să uit cum mă strângeai la pieptul tău, încălzindu-mi trupul îngheţat? Pur şi simplu, nu pot.

Sunt poveşti ce ard neîncetat; poveşti ce se nasc din iubire, iar a noastră e una dintre ele. Aş putea să strig că sunt printre stele, atunci când eşti cu mine. Deşi mulţi nu cred, fluturii chiar există. Eu simt magia lor de fiecare dată când gândurile mele zboară pe aripi de zefir către tine.

Acum, de fericire am să plâng, căci şi astăzi iubesc o amintire. Dulcea 

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Sorry seems to be the hardest word

M-am întrebat de nenumărate ori de ce nu ma iubeşti. De ce nu poţi să mă iubeşti? Şi nopţi întregi am plâns. Dimineţile calde de vară le-am petrecut stând în pat şi lăsând suferinţa să mă învăluie. Dar nu am avut curajul să-ţi spun despre toate aceste lucruri care m-au frământat de-a lungul timpului. Poate că nici astăzi nu aş fi avut curaj, dacă nu erai tu.

Tu, cel de care m-am îndoit de atâtea ori. Tu, cel pe care nu l-am crezut capabil să mă iubescă , mi-ai deschis ochii, dar nu într-un mod brutal. Ai fost blând şi doar prin şoapte m-ai făcut să realizez cât de tare m-am înşelat. Nu ştiu dacă ai încetat să mă iubeşti, dar eu ştiu sigur că nu mă voi opri, decât atunci când cineva îmi va smulge inima din piept. E prea mult pentru tine, ştiu. Prea multă dragoste, care răsare de nicăieri. Dar nu o pot opri.

Îmi pare rău că ţi-am ascuns adevărul până astăzi. Am crezut că ţinându-l pentru mine, va fi doar un vis, iar atunci când mă voi trezi, sentimentele vor dispărea. Din nou, am greşit. Îmi pare rău pentru tot şi chiar dacă pare simplu, uneori să-ţi ceri scuze pare să fie cel mai greu lucru din lume. Mai ales atunci când îmi cer scuze în faţa ta.

Continue Reading...

Toamna iubirii

Era o seară de toamnă. Părea absolut banală în lumina palidă a lunii. Cerul era împânzit de stele, dar niciuna dintre ele nu avea acea sclipire din privirea lui.

Ea se simţea pierdută. Mergea cu paşi alene pe cărare, încercând să ignore frigul, care deja îi pătrunse cu uşurinţă pe sub haine. Mii de gânduri îi străbăteau mintea. Era atât de confuză încât şi-ar fi dorit să se aşeze pe o bancă şi să-şi petreacă noaptea acolo. Ştia că probabil părinţii ei s-ar fi îngrijorat, dar avea nevoie de o pauză. Îşi dorea doar să fie singură şi să mediteze în tăcere. Nu avea nevoie de nimeni în acele clipe. Neliniştea puse stăpânire pe sufletul ei.

Peste câteva clipe, o lacrimă arzătoare luă naştere din ochii săi. Apoi o alta căzu peste obrajii ei, trezind-o din visare. Plângea, dar nici măcar ea nu ştia de ce. Fără să îi mai pese de ce ar spune trecătorii, s-a aşezat pe o bancă în tăcere şi s-a cuibărit într-un colţ, încercând să se încălzească.

Oamenii erau atât de preocupaţi de grijile lor, încât nici măcar nu au observat-o, dar ei nu îi păsa. Era chiar fericită, căci nu dorea să vorbească cu nimeni.

Peste câteva ore, fata adormise, ţinând în mână singurul lucru care îi mai aducea aminte de el : un colier, care pentru ea însemna mai mult decât propria viaţă. Se cufundase într-un somn adânc, pierdută în lumea viselor. O mână blândă o trezi brusc, mângâindu-i chipul. Ea privi speriată în jur, dar nimeni nu mai era prin preajmă. Alături de ea, stătea un băiat zâmbind. Privirea lui îi părea atât de cunoscută, încât peste câteva clipe, adevărul crunt o izbi drept în faţă. Era chiar el. Cel care îi furase inima, fără să îi ceară permisiunea. Cel care plecase cu speranţele ei şi uitase să se mai întoarcă.

Nu spuse nimic. Doar se cuibărise la pieptul lui, petrecându-şi noaptea alături de el. Băiatul continuă să îi mângâie părul şi să o privească cum doarme, atât de fragedă, în liniştea nopţii.

Dimineaţa îi găsise împreună, stând îmbrăţişaţi. Soarele răsărise mai devreme pentru a-i vedea cât de fericiţi erau, iar luna se despărţise cu greu de ei.

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Melancolie

Mergeam prin parc, păşind printre frunze şi lacrimi. Aşteptam iubirea ce trebuia să sosească din clipă în clipă, dar mi-am dat seama că ea era deja acolo. Plângea cu lacrimi de sânge, în timp ce o frunză îi mângâia sufletul cu tandra-i blândeţe. Cu greu şi-a ridicat privirea şi a strigat către cer : 

“ - Eu îţi cer soare, tu îmi dai ploi. Eu îţi cer căldură şi primesc frig. Eu îţi cer fericire, tu îmi dăruieşti melancolie. Mi-e teamă de tine, dulcea mea toamnă. Mereu când apari tu, totul se schimbă, inclusiv eu. Întreaga lume se îneacă în griul tău ucigaş de zâmbete, speranţe şi visuri.” 

În timp ce iubirea îşi rostea ultimele cuvinte, mireasma unor crizanteme dăinuia prin aer. Razele soarelui cu miros de gutuie brumată şi castane coapte s-au îndreptat către noi. Toamna păşea cu graţie pe covorul presărat cu aur, în timp ce un zâmbet îi înflorea în colţul gurii. Cu glasul ei suav captase atenţia întregii naturi : 

“ – Promite-mi că mă vei iubi şi îţi voi oferi în schimb orice va dori sufletul tău.”

Simţeam cum inima mea cere cu atâta ardoare, încât am lăsat raţiunea şi dragostea de o parte şi am şoptit : 

 “ - Vreau ploaie, frunze ruginii, ceaţă, alei umede şi flori moarte. ”

Zuzu Zuzu

Continue Reading...

Apusul unui vis

Astăzi mi-am pierdut grijile; s-au amestecat cu cuvintele tale grăbite şi au alunecat printre litere, stingându-se odată cu vocea ta nesigură. E ciudat cum o singură persoană îţi poate fura un zâmbet chiar şi în cele mai proaste momente ale tale,dar să fiu sinceră, nu regret că ai făcut asta.

Poate că te-ai săturat să tot asculţi cât de mult însemni pentru mine, dar eu nu mă pot sătura să ţi-o spun. Aş repeta-o la nesfârşit, pentru că asta îmi dă speranţă. Uneori îţi aud vocea. Atunci închid ochii şi te văd. Îmi întinzi mâna, iar eu te apuc uşor şi te trag lângă inima mea. Simt căldura atingerii tale şi mă topesc în îmbrăţişarea ta. Totul sună atât de frumos... şi totuşi visul se destramă. Atunci răsăritul mă găseşte scriindu-ţi poveşti frumoase cu oameni aleşi, cu fapte alese şi cu finaluri fericite.

zuzu zuzu

Continue Reading...

1 Martie

Conform unei legende populare, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.
O altă legendă povesteşte cum Soarele a coborât pe pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. După o luptă crâncenă, tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi a reînceput să lumineze întregul pământ. S-a început primăvara, oamenii au reînceput să zâmbească, să se veselească, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele său cald s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.


Zuzu Zuzu

Continue Reading...

I love you more and more everyday

Cerul era o paletă pentru pictură, iar soarele era o parte din ochii tăi ce colora cu gingăşie zăpada care abia căzuse. Nu puteam să mă apropii mai mult de tine, aşa că am preferat să te privesc în tăcere. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare, mi-am amintit cât de dulci erau buzele tale şi cât de calde îţi erau braţele atunci când mă strângeai la piept. Mi-aş fi sacrificat şi ultima suflare pentru a-ţi mai simţi trupul lipit de al meu. Mi-aş fi smuls chiar şi inima din piept pentru a-ţi mai fura un zâmbet ştrengăresc.

Adierea blândă a vântului te-a adus mai aproape de mine. Fără să fiu conştientă de ce fac, mi-am ridicat privirea din pământ şi am întâlnit-o pe a ta. Atunci un val de sentimente m-a cuprins, tăindu-mi respiraţia. De ce în prezenţa ta trebuie să fiu atât de slabă?

Am încercat să mă hrănesc cu vise pentru a înăbuşi realitatea, dar am eşuat lamentabil. Ştiu de ce zâmbesc necontenit atunci când îţi aud numele şi am realizat de ce mă las pradă emoţiilor când îţi zăresc chipul. Acele fiinţe inexistente care dansează în interiorul meu nu îmi mai sunt străine acum. Sunt doar fiorii iubirii pe care ţi-o port de atâta timp. E un sentiment frumos care a început să înflorească în mine din prima clipă în care te-am cunoscut. Tu ai ştiut să mă accepţi şi să mă iubeşti pentru ceea ce sunt. Ai fost mereu blând cu mine şi poate fără să vrei, mi-ai dăruit mereu un motiv pentru care să mă trezesc dimineaţa. Niciodată nu mi-ai cerut să fiu altcineva şi de aceea în fiecare seară adorm cu gândul la tine, visând cum mă ţii în braţe şi îmi şopteşti o poveste; dorindu-mi să mă trezesc în zori alături de tine.

Îţi mulţumesc pentru că eşti o rază de speranţă ce continuă să îmi lumineze viaţa.Te rog să nu pleci niciodată, pentru că altfel eu nu aş mai putea fi.

“ I love you more and more everyday. “

Zuzu Zuzu

Continue Reading...